Alimentatia parenterala - complicatii

Alimentatia parenterala reprezinta alimentatia intravenoasa si este indicata in diferite situatii critice, prezentate intr-un articol precedente.

Va prezentam in cele ce urmeaza cateva din complicatiile intalnite in alimentatia parenterala.

apare la cateva zile;
se caracterizeaza printr-o asociere de dezechilibre hidroelectrolitice si de vitamine;
prin introducerea substratului energetic in plasma, celulele depletizate de energie inmagazineaza in mod excesiv glucoza, potasiu, fosfor si alte substraturi necesare pentru producerea de ATP;
trecerea potasiului si a fosforului in compartimentul intracelular, cu hipopotasemie si hipofosfatemie consecutive, sunt principalele modificari biologice ale sindromului de realimentare;
pentru a se evita sindromul de realimentare:
- se corecteaza deficitele de K, Mg, P inaintea initierii alimentatiei parenterale;
- se limiteaza aportul glucidic initial la 150 g/zi;
- se limiteaza aportul hidric la 1000-1500 ml/zi.

factorii de risc:
- DZ;
- stresul metabolic;
- unele medicamente;
- obezitatea;
- aportul excesiv de glucoza.
prevenirea se poate realiza prin:
- administrarea unei cantitati atent supravegheate de glucoza, mai mica fata de rata maxima de oxidare a glucozei (5-7 mg/kg/minut);
- administrarea unor cantitati mai mici de dextroza la pacientii cu risc (100-150 g/zi sau 2-3 mg/kg/minut);
- dozarea frecventa a glicemiei si administrarea de insulina.

complicatie majora a alimentatiei parenterale;
sursa de infectie este reprezentata in general de solutiile parenterale si de cateter;
solutiile pot fi suspectate cand se izoleaza acelasi germen din ele, ca si din sangele pacientului;
semnele si simptomele de infectie apar la scurt timp dupa initierea alimentatiei parenterale;
cateterul venos periferic asociaza conditii prielnice pentru multiplicarea bacteriilor;
solutiile hipertone cu aminoacizi si dextroza nu permit multiplicarea germenilor;
emulsiile lipidice sunt un mediu bun de cultura pentru germenii gram pozitivi si negativi, precum si pentru fungi, din acest motiv, infuzia emulsiilor lipidice trebuie sa fie efectuata complet in maxim 12 ore;
cei mai frecventi germeni implicati: S. aureus, S. epidermidis, Candida, Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa;
febra trebuie mereu investigata la pacientii alimentati parenteral, daca aceasta persista mai mult de 24-48 de ore administrarea solutiilor prin cateter venos trebuie intrerupta.

pot aparea cresteri usoare ale transaminazelor si a fosfatazei alcaline la cateva zile pana la cateva saptamani de la initierea alimentatiei parenterale;
posibile cauze de colestaza ar fi: administrarea in exces a aminoacizilor si lipidelor;
steatoza hepatica apare mai frecvent la pacientii cu stare septica, la care carbohidratii sunt infuzati cu o rata mai mare de 5 mg/kg/minut.

Alimentatia parenterala – complicatii