Asprosina – nou hormon implicat in controlul glicemic
Hormoni noi sunt mereu descoperiti, iar cel mai nou hormon se numeste asprosina si este legat de controlul glicemic.
Atunci cand nivelul glicemiei scade, noaptea de exemplu, tesut gras alb elibereaza asprosina care creste nivelul glicemiei. Cresterea nivelului glicemiei declanseaza eliberarea de insulina, asta pentru ca nivelul glicemiei sa nu creasca prea mult. In acest fel ar trebui sa functioneaze eliberarea de asprosina.
Insa in cazul oamenilor ce sufera de o boala neonatala rara numita sindromul progeroid neonatal, sindrom ce impiedica acumularea de tesut gras alb, asprosina nu poate fi produsa deoarece acesti oameni nu au tesutul responsabil cu secretia asprosinei. Acesti oameni nu pot utiliza grasimea ca sursa de energie intre mese, pentru ca ei nu au grasime, asadar ei trebuie sa manance carbohidrati pe parcursul intregii zile si chiar trebuie sa se trezeasca pe parcursul noptii pentru a manca si pentru a se asigura in acest fel ca nivelul lor glicemic nu scade prea mult. Fara grasime ei nu au posibilitatea de a-si pastra nivelul glicemic intre limitele normale atunci cand nu mananca.
Pacientii ce sufera de sindromul progeroid neonatal pot manca toata ziua carbohidrati fara sa creasca in greutate, asta suna minunat pentru toti cei care au probleme cu greutatea. Insa nu este chiar asa. Oamenii rad si de cei care sunt foarte slabi, cum este cazul pacientilor cu acest sindrom, iar acesti pacienti trebuie sa manance in permanenta pentru a-si pastra glicemia la un nivel normal.
Oamenii de stiinta au descoperit asprosina (numele acestui hormon vine din limba greaca, unde inseamna „alb” pentru ca este produs de tesutul de grasime alb) atunci cand au studiat doi pacienti cu sindromul progeroid neonatal. Incercand sa caute cauza acestui dezechilibru, cercetatorii le-au studiat ADN-ul si au descoperit noul hormon. Apoi ei au realizat ce rol are acesta.
Lipodistrofia este adesea asociata cu insulino-rezistenta, asadar cercetatorii s-ar fi asteptat ca pacientii cu sindrom progeroid neonatal sa aiba nivele crescute de insulina, insa au observat ca pacientii cu sindrom progeroid neonatal au de doua ori mai putina insulina decat ar fi normal. Acest fenomen apare pentru ca ei nu pot produce asprosina, care creste nivelul glicemiei, care la randul sau creste nivelul de insulina.
Apoi au aflat ca nivelul de asprosina era dublu la barbatii obezi rezistenti la insulina. Asadar au inceput sa se intrebe daca blocarea actiunii asprosinei ii poate ajuta pe acestia din urma cu un control al sindromului metabolic si al diabetului zaharat tip 2. Intr-adevar, la soareci, un anticorp antiasprosina reduce atat glicemia, cat si insulina.
Bineinteles, ca fiecare dintre noi stie ca ceea ce functioneaza la soareci nu functioneaza intotdeauna si la oameni. Asadar numai timpul ne va spune daca aceasta descoperire are vreo aplicatie practica. Insa suna foarte promitator. Deasemenea acesta descoperire arata cat de complex este procesul de reglarea a glicemiei si a insulinei, iar oamenii cu sindrom metabolic sau cu diabet zaharat tip 2 pot avea defecte la nivelul acestui sistem. Asadar dupa cum ne asteptam nu exista o solutie simpla pentru aceasta afectiune.
Sursa: Diabetes Daily
