Boala cronica de rinichi

Boala cronica de rinichi este o denumire generica prin care este desemnata reducerea persistenta (pe timp de cel putin trei luni) a capacitatii rinichilor de a isi indeplini functiile in organism, indiferent de cauza sau cauzele acestei situatii.

Rinichiul este un organ extrem de complex, atat structural, cat si functional: in afara de eliminarea substantelor nefolositoare rezultate din activitatea organismului, rinichiul are si alte functii esentiale, cum sunt:

• reglarea tensiunii arteriale;
• reglarea concentratiei de hemoglobina (impiedica aparitia anemiei);
• mentinerea sanatatii oaselor (prevenirea fracturilor si a deformarilor osoase).

Din aceasta cauza boala cronica de rinichi evolueaza nu doar ca o „autointoxicatie” cronica cu „deseuri” metabolice (numite toxine uremice) ci si cu anemie progresiva, hipertensiune arteriala si boala osoasa (fracturi, dureri si deformatii osoase).

Boala cronica de rinichi este una dintre cele mai mari amenintari la adresa sanatatii omenirii la nivel global, din mai multe cauze. Pana in urma cu aproximativ 10 – 15 ani patologia renala era dominata de bolile cronice inflamatorii (numite glomerulonefrite) si de infectiile aparatului urinar (de la vezica urinara si pana la rinichi). Se considera ca acestea prin „cronicizare” distrug progresiv rinichii si duc la insuficienta renala. Acest „tipar” evolutiv nu era prea ingrijorator pentru medici deoarece cazurile erau in general cunoscute (din episoadele anterioare acute) si nu pareau a fi exagerat de numeroase.

Marea surpriza in acest domeniu a aparut odata cu elaborarea unei metode noi, care permitea evaluarea rapida, usoara, ieftina si neinvaziva a functiei renale (numita ecuatia MDRD, dupa un studiu important efectuat in SUA – Modifications of Diet in Renal Diseases). Aplicarea metodei MDRD la nivel populational a relevat faptul ca o proportie importanta dintre adultii „aparent sanatosi” (aproximativ 14 – 15%, cu variatii regionale relativ importante) prezinta o reducere patologica a functiei renale, deci boala cronica de rinichi in diferite stadii de evolutie.

Ulterior s-a demonstrat ca nu este vorba numai despre o depistare mai fidela a realitatii, ci si despre o crestere alarmanta in valoare absoluta a frecventei bolii cronice renale. Explicatia moderna pentru aceasta schimbare de dinamica este ca desi multe afectiuni pot evolua in timp catre afectarea cronica a rinichilor si produce boala cronica de rinichi (cand o anumita proportie „critica” din tesutul renal este distrusa) in patologia renala s-a produs pe nesimtite in ultimii ani o mutatie fundamentala: locul bolilor clasice, cauzatoare de insuficienta renala a fost luat de diabetul zaharat si hipertensiunea arteriala, care sunt astazi responsabile pentru trei sferturi dintre cazurile de boala cronica de rinichi la adulti.

Relatia dintre rinichi si hipertensiunea arteriala este complexa si bilaterala: pe de o parte hipertensiunea arteriala primara (de obicei mostenita din familie) este una dintre cauzele principale de imbolnavirea rinichilor (alaturi de diabetul zaharat), iar pe de alta parte odata cu pierderea progresiva a tesutului renal in cadrul unei boli renale de alta cauza (de exemplu o inflamatie sau o infectie renala) apare o hipertensiune arteriala denumita secundara (care apoi agraveaza la randul ei evolutia bolii renale, intr-un cerc vicios).

Sunt patru elemente fundamentale pe care un pacient cu boala cronica de rinichi (sau cu risc crescut pentru aceasta, cum sunt pacientii cu diabet zaharat) trebuie sa le cunoasca:

• Cel mai important lucru de stiut despre boala cronica de rinichi este ca odata aparuta (diagnostic stabilit pe baza cunoasterii cauzei si a reducerii persistente a functiei renale) aceasta nu se vindeca, mai ales daca pacientul are si diabet zaharat sau hipertensiune arteriala (boli care sunt ele insele nevindecabile). Pe de alta parte insa, este la fel de important ca evolutia bolii cronice de rinichi poate fi mult incetinita sau chiar practic suspendata pentru perioade considerabile de timp, daca indicatiile de tratament dietetic si medicamentos sunt adecvate si respectate cu strictete de catre pacient.
• Un al doilea aspect demn de retinut este ca boala cronica de rinichi are aproape in toate cazurile doua consecinte (sau complicatii) caracteristice: anemia si agravarea sclerozei vaselor de sange (ateroscleroza). Pericolul dat de asocierea acestor trei boli (boala cronica renala, anemia si ateroscleroza) consta in cresterea riscului de a se produce un eveniment cardiovascular grav (potential mortal): infarctul de miocard sau accidentul vascular cerebral.

• Al treilea element este ca evolutia bolii cronice de rinichi se face catre stadiul terminal care este insuficienta renala. Boala cronica de rinichi nu se vindeca, deci pacientii la care durata bolii este indelungata prezinta la un moment dat pierderea completa a functiilor renale, stadiu in care singurul tratament posibil este „protezarea” sau substitutia, acestor functii prin transplant renal sau dializa. Transplantul renal inseamna introducerea in corpul pacientului a unui rinichi de la un decedat sau de la un donator viu (de obicei inrudit cu pacientul). Acesta va prelua functiile rinichilor proprii ai pacientului si ii va permite acestuia o viata practic normala. Singurul pret care trebuie platit este terapia cu medicamente care impiedica organismul sa respinga rinichiul grefat, numita terapie de imunosupresie. Aceste medicamente sunt foarte active si pot avea in unele cazuri si efecte neplacute, in special la pacientii cu diabet zaharat, deci intotdeauna este preferabil sa fie conservati rinichii existenti proprii pentru o perioada cat mai indelungata.
• Dializa este o denumire folosita pentru a desemna toate tehnicile de epurare extrarenala a sangelui, prin utilizarea unor „rinichi artificiali” (hemodializa) sau prin instalarea unor catetere abdominale (dializa peritoneala). Trebuie subliniat aici ca dializa nu este (sau nu mai este) in niciun caz „anticamera mortii” deoarece in ultimii ani s-au realizat progrese (tehnice si medicale deopotriva) remarcabile, care permit pacientilor dializati multi ani de viata de buna calitate, aproape normala. Singurele conditii, esentiale insa, pentru aceasta sunt ca initierea dializei sa fie facuta la momentul potrivit, cand starea pacientului este suficient de buna. Orice amanare a initierii dializei, de exemplu pentru a incerca iluzorii tratamente naturiste sau energetice este foarte riscanta si poate deveni fatala.

• A patra si ultima insusire a bolii renale de rinichi este aparent banala, dar foarte importanta in practica: boala cronica de rinichi nu doare si in general pacientul se poate simti bine chiar la valori alarmant de reduse ale functiilor renale (dovedite prin cresterea creatininei sanguine). Aceasta caracteristica (manifestarile clinice foarte discrete pana in stadii evolutive avansate) o impartasesc toti cei trei mari ucigasi tacuti ai omenirii: diabetul zaharat, hipertensiunea arteriala si boala cronica de rinichi. Contrar unei prime impresii aceasta nu este o veste buna, deoarece pacientul obisnuit care se simte normal sau bine accepta cu greutate masurile terapeutice necesare, care adesea ii schimba din temelie stilul de viata (cum este initierea dializei).

Atunci cand apar manifestari neplacute (dureri, oboseala, greata, etc) complicatiile sunt de obicei severe si ireversibile (amenintatoare de viata), facand necesara initierea de urgenta a dializei. Din pacate, aceasta presupune manevre traumatizante (instalarea unor catetere in venele centrale ale gatului) si este grevata de un risc vital important atat prin aceste abordari invazive cat si datorita starii tot mai precare a pacientului.

Sursa: Nutritia pacientilor cu boala cronica de rinichi – Dr. Serafinceanu, Dr. Craciun.