Carbohidratii (glucidele)

Carbohidratii

Carbohidratii sau hidratii de carbon sau glucidele reprezinta de fapt combustibiliul necesar obtinerii energiei intregului organism uman, avand proprietatea de a asigura inclusiv hrana necesara activitatii cerebrale.

Compusi organici ternari, glucidele contin carbon, oxigen si hidrogen in aceiasi proportie ca apa, de unde vine si denumirea improprie de carbohidrati sau hidrati de carbon. Carbohidratii constituie suportul cantitativ al ratiei, asigurand mai mult de jumatate din necesarul caloric al individului.

Carbohidratii pot fi monozaharide, dizaharide sau polizaharide. Cele monozaharide sunt rar intalnite in stare naturala, fiind practic glucide simple, nehidrolizabile. Dintre monozaharide, cele mai importante in alimentatia omului sunt glucoza, fructoza si galactoza. Glucoza ca atare se gaseste in miere de albine, struguri, coacaze, portocale si morcovi. In cele mai multe alimente naturale glucoza se gaseste in diverse combinatii.

Fructoza se gaseste in stare libera in mierea de albine – al carei component principal este (80%), in fructele coapte, precum si in unele vegetale.

Galactoza nu se gaseste libera in natura, ci doar in combinatie cu glucoza, alcatuind lactoza din lapte.

Dizaharidele sau zaharurile duble sunt reprezentate prin zaharoza, maltoza si lactoza. Prin hidroliza, acestea se descompun in monozaharide. Zaharoza este dizaharidul cel mai raspandit, fiind reprezentat de zaharul provenit din plante (sfecla si trestia de zahar).

Lactoza este singurul glucid de origine animala si singura sursa glucidica pentru nou-nascuti.

Polizaharidele pot fi substante de rezerva (digerabile), ca de exemplu amidonul si glicogenul, iar altele de structura (nedigerabile), celuloza, hemiceluloza si lignina.

CarbohidratiiFibrele alimentare sunt polizaharide de structura (amestec de celuloza, polizaharide necelulozice si lignina), cu rol benefic atat pentru organismul sanatos, cat si pentru cel suferind de diverse maladii.

Carbohidratii complecsi au o structura celulara mult mai complicata, necesitand un timp mai mare pentru a fi scindati in glucoza si absorbiti in circulatia sanguina. Astfel, acest tip de carbohidrati au proprietatea de a nu creste nivelul zaharului din sange intr-un ritm la fel de rapid ca cei simpli.

In categoria carbohidratilor complecsi intra leguminoasele (fasolea, mazarea), cerealele (orezul), painea, pastele fainoase, fructele si legumele care contin amidon.

In privinta ponderii pe care trebuie sa o aiba carbohidratii in alimentatia bolnavului de diabet, exista nenumarate pareri contradictorii. Asociatia Americana de Diabet, de exemplu, recomanda ca 50 – 60% din caloriile zilnice sa provina din carbohidrati, opinia lor nefiind singura de acest fel. Anumiti diabetologi romani recomanda cam acelasi lucru. Pe de alta parte, profesori si cercetatori de notoritate, critica si combat ferm aceasta strategie, recomandand un consum cat mai redus de carbohidrati. Acest lucru implica insa automat un consum ridicat de grasimi si de proteine.

Daca proteinele asigura maxim 22% din necesarul calori, iar lipidele maxim 30% este evident ca diferenta de pana la 100% va fi asigurata de glucide, aproximativ 50%, dar nu mai mult de 54-55%.

Sursa: Alimentatia bolnavilor de diabet – D.D. Chiriac

1,055 total views, 1 views today

Lasa un mesaj

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

content protection plugin by http://jaspreetchahal.org