Diabetul zaharat in ansamblu
Diabetul zaharat este o boala definita printr-un nivel ridicat de glucoza in sange. Clasificarea diabetului zaharat se bazeaza pe recomandarile Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) si a Asociatiei Americane de Diabet (ADA). Hemoglobina glicata A1c (HbA1c) a fost recomandata ca test diagnostic pentru diabetul zaharat, dar exista in continuare suspiciuni legate de sensibilitatea ei in predictia diabetului zaharat, iar valorile hemoglobinei glicozilate de sub 6,5% nu exclud diabetul zaharat care poate fi detectat prin masurarea glicemiei sanguine.
DIABETUL ZAHARAT DE TIP 1 este caracterizat prin deficit de insulina ca urmare a distrugerii celulelor pancreatice beta, progresand pana la deficit absolut de insulina. De obicei, diabetul zaharat de tip 1 apare la indivizi slabi, tineri care se prezinta cu poliurie, sete si pierderea in greutate, cu tendinta la a dezvolta cetoza. Cu toate acestea, diabetul zaharat tip 1 poate aparea la orice varsta, uneori cu evolutie lenta. In aceasta situatie din urma, diabetul zaharat auto-imun latent la adulti (LADA), dependenta de insulina se dezvolta in cativa ani. Persoanele care au auto-anticorpi fata de proteinele celulelor beta-pancreatice, cum ar fi glutamin-acid-decarboxilaza, proteina tirozin fosfataza, proteina de transport a insulinei sau zincului, sunt susceptibile sa dezvolte dependenta de insulina fie cu debut rapid, fie lent progresiv. Auto-anticorpii care vizeaza celulele beta-pancretice sunt un marker al diabetului zaharat tip 1, desi ei nu sunt detectabili la toti pacientii si scad cu varsta, in comparatie cu alte etnii si regiuni geografice, diabetul zaharat tip 1 este mai frecvent la indivizii caucazieni.
DIABETUL ZAHARAT TIP 2 este caracterizat printr-o combinatie de rezistenta la insulina si insuficienta beta celulara, in asociere cu obezitatea (de obicei cu o distributie abdominala) si stilul de viata sedentar – factori de risc majori pentru diabetul zaharat tip 2. Stadiul incipient al diabetului zaharat tip 2 este caracterizat de rezistenta la insulina si afectarea primei faze de secretie a insulinei ce determina hiperglicemie postprandiala. Aceasta este urmata de o deteriorare a celei de-a doua faze a raspunsului la insulina si hiperglicemie persistenta. Diabetul zaharat tip 2 se dezvolta de obicei dupa varsta mijlocie si apare la peste 90% din adultii cu diabet zaharat. Cu toate acestea, exista o tendinta de scadere a varstei de debut o data cu cresterea obezitatii la tineri si la populatiile non-europene.
DIABETUL GESTATIONAL apare in timpul sarcinii. Dupa nastere, cele mai multe femei revin la status euglicemic, dar raman cu risc crescut de dezvoltare ulterioara a diabetului zaharat tip 2. S-a observat ca progresia ulterioara la diabet zaharat este considerabil crescuta dupa diabetul gestational. Un studiu canadian de mari dimensiuni a constatat ca probabilitatea de a dezvolta diabet zaharat dupa diabetul gestational a fost de 4% la 9 luni si 19% la 9 ani de la nastere.
ALTE TIPURI SPECIFICE DE DIABET ZAHARAT INCLUD: mutatii genetice unice care conduc la forme rare de diabet zaharat precum MODY (maturity onset diabetes of the young), diabet zaharat secundar altor conditii patologice sau boli (pancreatite, traume sau interventii chirurgicale ale pancreasului) si diabet zaharat indus chimic sau de medicamente.
TULBURARILE METABOLISMULUI GLUCOZEI, alterarea glicemiei bazale si intoleranta la glucoza, adesea mentionate ca „prediabet” reflecta istoria naturala a progresiei de la normoglicemie la diabet zaharat tip 2. Frecvent aceste persoane oscileaza intre diferite statusuri glicemice. Intoleranta la glucoza poate fi recunoscuta numai prin rezultatele unui test de toleranta la glucoza orala (TTGO); glicemia la 2 ore post-incarcare cu glucoza peste 140 mg/dl si sub 200 mg/dl. Testul de toleranta la glucoza orala standardizat se efectueaza dimineata pe nemancate (dupa un post de 8 -14 ore). Trebuie prelevata o proba de sange inainte si dupa 120 de minute de la administrarea orala, in 5 minute a 75 grame de glucoza dizolvata in 250 – 300 ml de apa (cronometrul se porneste in momentul in care pacientul incepe sa bea).
CRITERIILE CLINICE ACTUALE EMISE DE ORGANIZATIA MONDIALA A SANATATII SI ASOCIATIA AMERICANA DE DIABET. Criteriile OMS se bazeaza pe glicemia a jeun si glicemia la doua ore dupa masa. Se recomanda utilizarea testului de toleranta alterata la glucoza in absenta hiperglicemiei manifeste. Criteriile Asociatiei Americane de Diabet incurajeaza utilizarea HbA1c, glicemiei a jeun si testul de toleranta la glucoza orala (TTGO) in aceasta ordine. Avantajele si dezavantajele utilizarii testarii la glucoza si HbA1c sunt rezumate intr-un raport OMS din 2011 si sunt in continuare subiecte de dezbatere.
Sursa: Ghidul ESC de Diabet, Pre-diabet si Boli Cardiovasculare elaborat in colaborare cu EASD.
