Efectele adverse ale tratamentului cu insulina

Insulina reprezinta tratamentul de electie in cazul bolnavilor cu diabet zaharat tip 1. Ea prezinta efecte adverse care trebuie cunoscute de pacient si pentru care acesta trebuie sa fie in garda.

Va prezentam in cele ce urmeaza efectele adverse ale tratamentului cu insulina.

1. HIPOGLICEMIA

• cel mai frecvent efect advers;
• triada Whiple constituie tabloul clinic:
  • simptome specifice de hipoglicemie;
  • valoare scazuta a glicemiei;
  • remisia simptomelor prin cresterea glicemiei.
• simptomele specifice de hipoglicemie:
  • simptome autonome:
    • transpiratii reci;
    • tremuraturi;
    • senzatie de foame.
  • semne neuroglicopenice:
    • somnolenta;
    • lentoare;
    • stari confuzionale;
    • tulburari de dispozitie;
    • tulburari de vedere;
    • coma.

Hipoglicemiile se clasifica in:

• Hipoglicemii usoare – nivel 1:
  • glicemia sub/egala cu 70 mg/dl;
  • se corecteaza prin ingestia orala de carbohidrati rapizi.
• Hipoglicemii moderate – nivel 2:
  • glicemie sub 54 mg/dl.
• Hipoglicemii severe – nivel 3:
  • fara valoare specifica;
  • pacientul prezinta dereglari cognitive severe si necesita ajutor pentru a-si reveni.

Factori favorizanti:

Erori in administrarea insulinei:

• inversarea dozelor de insulina prandiala cu insulina bazala;
• intervale mari intre administrarea insulinei prandiale si masa;
• doze mari de insulina in proportie cu glicemia;
• insulino-terapie intensiva;
• efort fizic intens neprevazut fara ajustarea dozelor de insulina.

Expunerea la temperaturi inalte:

• bai calde;
• creste viteza de absorbtie a insulinei.

Erori alimentare:

• aport insuficient de hidrati de carbon;
• omiterea gustarilor;
• consumul de alcool mai ales cand este insotit de alimente cu continut de hidrati de carbon.

Tratament:

• glucoza 15-20 g pentru indivizii constienti cu glicemia sub 70 mg/dl, in absenta glucozei se poate utiliza orice forma de hidrati de carbon;
• dupa 15 minute daca glucometrul arata tot hipoglicemie se repeta tratamentul;
• cand glucometrul arata o valoare normala se va lua o gustare/o masa pentru a preveni recurenta hipoglicemiei;
• glucagonul se administreaza celor cu glicemia sub 54 mg/dl.

2. CRESTEREA PONDERALA

• se datoreaza:
  • 70% disparitiei glicozuriei;
  • 30% reducerii efortului fizic.
• in general cresterile importante in greutate se produc din cauza prescrierii unei terapii nutritionale neconforme cu nevoile reale ale pacientului sau a lipsei de aderenta a acestuia la recomandarile nutritionale.

3. ALERGIA LA INSULINA

• este pusa pe seama adaosului de protamina/zinc, a stabilizatorilor si conservantilor;
• manifestarile cele mai frecvente sunt de tip 1 mediate de IgE si pot fi:
  • localizare:
    • eritem;
    • parestezii.
  • generalizate:
    • urticarie;
    • angioedem;
    • soc anafilactic.

4. TULBURARILE DE REFRACTIE

• echilibrarea glicemica prin insulino-terapie produce, uneori, modificari tranzitorii ale acuitatii vizuale (miopie);
• acestea sunt cauzate de rehidratarea cristalinului si nu necesita corectie prin ochelari;
• tulburarea este tranzitorie si nu se indica evaluarea acuitatii vizuale mai devreme de 6-8 saptamani de la echilibrare.

5. EDEMELE INSULINICE

• dupa instituirea insulino-terapiei sau dupa perioade lungi de dezechilibru glicemic, mai ales cand sunt necesare doze mari de insulina, pot aparea edeme generalizate moderate;
• ele sunt cauzate de reechilibrarea hidroelectrolitica, la pacientii anterior deshidratati si de efectul anti-natriuretic al insulinei;
• edemele sunt tranzitorii, nu necesita tratament.

6. LIPODISTROFIILE LOCALIZATE

• lipohipertrofie = tumefiere de dimensiuni variabile cu consistenta elastica ce apare la locul de injectare a insulinei, mai ales atunci cand injectia se face in mod repetat in acelasi loc;
• lipohipertrofia este atribuita efectului de stimulare a cresterii tesutului adipos si poate fi responsabila de accentuarea variabilitatii efectului insulino-terapiei;
• reversibila daca se evita injectarea insulinei in acelasi loc.