Gluconeogeneza

Gluconeogeneza reprezinta sinteza de novo a glucozei utilizand precursori.

Glucidele alimentare mentin nivelul glicemiei timp de cateva ore de la masa, dupa care glicemia va fi mentinuta prin productia de glucoza a ficatului si rinichiului prin:

• hidroliza glicogenului;
• gluconeogeneza (ficat si cortexul renal).

Pe gram de tesut intensitatea gluconeogenezei este aceiasi in ficat si in rinichi, insa diferenta de masa a celor doua tesuturi face ca in cortexul renal sa se produca doar 10% din glucoza in comparatie cu cantitatea de glucoza produsa la nivelul ficatului.

Sinteza de novo a glucozei este un proces invers glicolizei, tocmai de aceea va utiliza reactiile inverse acolo unde sunt reversibile.

In cazul reactiilor ireversibile se vor produce reactii noi dupa cum urmeaza:

• fosfoenolpiruvat –> piruvat;
• fructozo-6-fosfat –> fructozo-1,6-bis-fosfat;
• glucoza –> glucoza-6-fosfat.

Substraturile gluconeogenezei sunt:

• lactatul (eritrocite, efort muscular);
• aminoacizi glucogenici (proteoliza musculara);
• glicerol (hidroliza lipidelor);
• intermediari ai ciclului citric.

GLUCONEOGENEZA – MODALITATI DE REGLARE

Reglarea metabolica

• gluconeogeneza se desfasoara in perioada de foame (post) cand este necesara mentinerea glicemiei la nivel constant:
  • 2 Piruvat + 6 ATP + 10 H2O –> Glucoza + 6 ADP + 6 Pi.

Reglarea enzimatica

Pe termen scurt:

• hormonii hiperglicemianti hidrofili (adrenalina, glucagonul) stimuleaza proteinkinaza A, enzima ce fosforileaza enzimele cheie din metabolismul glucozei.

Pe termen lung:

• hormonii hiperglicemianti stimuleaza sinteza enzimelor cheie in gluconeogeneza.