Gluconeogeneza
Gluconeogeneza reprezinta sinteza de novo a glucozei utilizand precursori.
Glucidele alimentare mentin nivelul glicemiei timp de cateva ore de la masa, dupa care glicemia va fi mentinuta prin productia de glucoza a ficatului si rinichiului prin:
- hidroliza glicogenului;
- gluconeogeneza (ficat si cortexul renal).
Pe gram de tesut intensitatea gluconeogenezei este aceiasi in ficat si in rinichi, insa diferenta de masa a celor doua tesuturi face ca in cortexul renal sa se produca doar 10% din glucoza in comparatie cu cantitatea de glucoza produsa la nivelul ficatului.
Sinteza de novo a glucozei este un proces invers glicolizei, tocmai de aceea va utiliza reactiile inverse acolo unde sunt reversibile.
In cazul reactiilor ireversibile se vor produce reactii noi dupa cum urmeaza:
- fosfoenolpiruvat –> piruvat;
- fructozo-6-fosfat –> fructozo-1,6-bis-fosfat;
- glucoza –> glucoza-6-fosfat.
Substraturile gluconeogenezei sunt:
- lactatul (eritrocite, efort muscular);
- aminoacizi glucogenici (proteoliza musculara);
- glicerol (hidroliza lipidelor);
- intermediari ai ciclului citric.
GLUCONEOGENEZA – MODALITATI DE REGLARE
Reglarea metabolica
- gluconeogeneza se desfasoara in perioada de foame (post) cand este necesara mentinerea glicemiei la nivel constant:
- 2 Piruvat + 6 ATP + 10 H2O –> Glucoza + 6 ADP + 6 Pi.
Reglarea enzimatica
Pe termen scurt:
- hormonii hiperglicemianti hidrofili (adrenalina, glucagonul) stimuleaza proteinkinaza A, enzima ce fosforileaza enzimele cheie din metabolismul glucozei.
Pe termen lung:
- hormonii hiperglicemianti stimuleaza sinteza enzimelor cheie in gluconeogeneza.
