Lipidele – clasificare

LIPIDELE – CLASIFICARE

LIPIDELE SIMPLE

• molecula lor contine doar carbon, hidrogen si oxigen;
• pot fi:
  • monogliceride;
  • digliceride;
  • trigliceride;
  • ceride;
  • steride.

LIPIDELE COMPLEXE

• molecula lor contine: carbon, hidrogen, oxigen, fosfor si azot;
• pot fi:
  • glicerofosfolipide:
    • lecitine;
    • cefaline.
  • sfingolipide:
    • sfingomieline;
    • cerebrozide;
    • gangliozide.
  • derivati lipidici:
    • vitamine liposolubile: A, D, E si K.
  • colesterol:
    • alcool policiclic complex care se gaseste numai in tesuturile animale, indeosebi in lipoproteinele membranelor celulare.

TRIGLICERIDE

• sunt lipidele cele mai raspandite in alimente;
• sunt stocate in celulele adipoase ca rezerva energetica;
• trigliceridele alimentare sunt transportate in plasma cu ajutorul chilomicronilor, iar cele endogene (sintetizate in ficat) sunt transportate cu ajutorul lipoproteinelor cu densitate foarte joasa (VLDL).

COLESTEROLUL

• sinteza colesterolului are loc in ficat pornind de la acetilcoenzima A;
• apoi acesta este transportat in sange sub forma de lipoproteine;
• recomandarile nutritionale vizeaza reducerea aportului de colesterol in alimentatie la mai putin de 300 mg/zi, iar la pacientii cu boli cardiovasculare sub 200 mg/zi.

ACIZII GRASI

a. ACIZII GRASI SATURATI (SFA=SATURATED FATTY ACIDS)

• au toate situsurile de legare ale atomilor de carbon cu legaturi de hidrogen;
• se gasesc in grasimile comerciale;
• dintre ei cei mai aterogenici in ordine descrescatoare a efectului sunt:
  • acidul miristic (in cantitate mare in unt);
  • acidul palmitic (cel mai frecvent in alimentatie 60%);
  • acidul lauric (prezent in uleiul de nuca de cocos si in seminte de palmier).
• proprietatile hipercolesterolemiante ale acestor grasimi sunt evidente la un consum de SFA de 12% din aportul caloric zilnic.

b. ACIZII GRASI MONONESATURATI (MUFA = MONOUNSATURATED FATTY ACIDS)

• prezinta o legatura dubla;
• se gasesc in special in ulei:
  • ulei de masline;
  • ulei de rapita;
  • ulei de floarea soarelui.
• se gasesc deasemenea in cantitati mici in carnea de porc si in fructele oleaginoase.
• efectele MUFA:
  • scad colesterolul sanguin;
  • scad LDL colesterolul;
  • scad trigliceridele;
  • scad incidenta bolilor cardiovasculare.

REPREZENTATI:

ACIDUL OLEIC

• cel mai frecvent din alimentatie.

ACIDUL ELAIDIC

• izomerul trans al acidului oleic;
• hipercolesterolemiant, insa nu la fel de mult ca acidul miristic si palmitic.

STEREOIZOMERII

• sunt produsi prin procesul de hidrogenare, utilizat pe scara larga in industria alimentara pentru a obtine grasimi solide, precum margarina;
• forma trans a acizilor grasi din grasimile hidrogenate sunt factori de risc pentru dislipidemii si pentru afectiuni coronariene, neoplazii, boli degenerative cronice.

c. ACIZII GRASI POLINESATURATI (PUFA = POLYUNSATURATED FATTY ACIDS)

REPREZENTANTI:

ACIZII GRASI OMEGA 6 (PUFA OMEGA 6)

• Acidul linoleic
  • cel mai frecvent acid gras din dieta;
  • scade LDL-colesterolul;
  • creste HDL-colesterolul.
• Acidul arahidonic
  • are ca precursor acidul linoleic;
  • in trombocite se transforma in tromboxan A, substanta   puternic vasoconstrictoare si agreganta a plachetelor.

ACIZII GRASI OMEGA 3 (PUFA OMEGA 3)

• principalii reprezentanti sunt:
  • acidul alfa linoleic;
  • acidul eicosapentaenoic;
  • acidul docosahexaenoic.
• continuti in cantitati mari in uleiul de peste (morun, macrou, somon, hering), precum si in capsulele cu ulei de peste;
• roluri:
  • scaderea agregabilitatii plachetare;
  • cresterea timpului de coagulare;
  • vasodilatatie arteriolara.
• prin consumul de peste si de ulei de peste, bogat in acid eicosapentaenoic si docosahexaenoic se asigura protectie antiaterogena (scaderea LDL-c si a trigliceridelor), precum si reducerea prevalentei bolilor cardiace;
• aportul exagerat prelungeste timpul de sangerare;
• cantitatile mari de omega-3 din dieta favorizeaza:
  • procesele degenerative;
  • fragilizeaza membranele fosfolipidice;
  • determina inrautatirea controlului glicemic din cauza cresterii necesarului de insulina la pacientii cu DZ.