Neuropatia diabetica autonoma cardiaca

Neuropatia diabetica autonoma cardiaca poate fi observata la multi pacienti cu diabet zaharat. Desi poate trece adeseori neobservata neuropatia diabetica autonoma cardiaca poate favoriza aparitia bolii cardiovasculare si poate pune in acest fel viata in pericol.

NEUROPATIA DIABETICA AUTONOMA CARDIACA

Va prezentam in cele ce urmeaza formele de manifestare pentru neuropatia diabetica autonoma cardiaca.

• Tahicardia de repaus si scaderea variabilitatii FC
  • tahicardia de repaus:
    • frecventa cardiaca peste 100 bpm;
    • semn precoce pentru neuropatia diabetica autonoma cardiaca;
    • nu este influentata de stimuli fiziologici;
    • apare din cauza neuropatiei vagului.
  • scaderea variabilitatii freventei cardiace cu respiratia profunda este un indicator clinic pentru neuropatia diabetica autonoma cardiaca evolutiva:
    • reprezinta denervarea vagala a inimii;
    • se asociaza cu progresia bolii coronariene;
    • are valoare predictiva pentru mortalitatea generala.
• Disfunctia de ventricul stang
  • apare precoce la cei cu diabet zaharat tip 1;
  • legata de neuropatia vagului cu cresterea nocturna a tensiunii arteriale;
  • apare intai disfunctia diastolica urmata de cea sistolica.
• Scaderea rezervei circulatorii coronariene
• Ischemia miocardica silentioasa
  • este frecventa lipsa durerii la pacientii cu diabet zaharat;
  • pentru diagnostic se recomanda investigarea coronarelor.
• Moartea subita
  • cauza mortii subite in unele cazuri este stopul respirator, aritmiile din boala coronariana fiind raspunzatoare de restul.
• Pierderea ritmului circadian al tensiunii arteriale
  • in mod normal tensiunea arteriala in cursul noptii este mai mica decat cea din cursul zilei;
  • pacientii cu neuropatie diabetica autonoma prezinta o perturbare a ritmului circadian, cu pierderea variatiei normale intre zi si noapte, din cauza predominantei relative a sistemului nervos simpatic, urmare a neuropatiei sistemului nervos parasimpatic;
  • perturbarea apare atat la normo, cat si la hipertensivi si poate duce la hipertrofie ventriculara stanga si cresterea mortalitatii.
• Hipotensiunea arteriala ortostatica (posturala)
  • in mod normal la trecerea din clino in ortostatism se inregistreaza cresterea debitului cardiac si vasoconstrictia in teritoriul membrelor inferioare prin actiunea sistemului nervos simpatic: tensiunea arteriala se mentine constanta, poate scade usor cu pana la 10 mmHg;
  • atunci cand scaderea la 2 minute de la trecerea din clino in ortostatism depaseste 30 mmHg pentru tensiunea arteriala sistoloca si 15 mmHg pentru tensiunea arteriala diastolica se poate suspecta prezenta hipotensiunii arteriale ortostatice;
  • bolnavii acuza: ameteli, lipotimii, oboseala, incetosarea vederii sau pot fi asimptomatici;
  • diagnosticul se pune prin masurarea tensiunii arteriale in clino si ortostatism la 2 minute;
  • severitatea hipotensiunii arteriale nu se coreleaza cu simptomele;
  • hipotensiunea arteriala ortostatica poate fi exacerbata de insulina (efect vasodilatator), diuretice, antihipertensive, antidepresive triciclice.
• Hipotensiunea arteriala postprandiala.