Nutritia parenterala – indicatii

Nutritia parenterala reprezinta alimentatia pe cale intravenoasa.

Nutritia parenterala este indicata in urmatoarele situatii:

• pacientii in stare critica:
  • nutritia parenterala este indicata daca durata perioadei hipercatabolice este mai mare de 4-5 zile;
  • alimentatia enterala nu este posibila.
• come prelungite;
• interventii chirurgicale:
  • preoperator pe o perioada de 7 – 10 zile:
    • la pacienti cu malnutritie severa si de aproximativ 3 zile;
    • la pacienti cu malnutritie usoara sau moderata.
  • postoperator:
    • in interventii abdominale, pana la reluarea tranzitului intestinal, fiindca tractul gastrointestinal nu poate fi           utilizat.
• boli inflamatorii intestinale (boala Crohn, rectocolita ulcero-hemoragica):
  • alimentatia parenterala poate fi utilizata pentru a mentine greutatea corporala sau in cazul unei interventii chirurgicale;
  • repausul alimentar oral si utilizarea alimentatiei parenterale faciliteaza remisia in 60 – 80% dintre cazurile de boala Crohn;
  • in rectocolita ulcero-hemoragica alimentatia parenterala nu influenteaza activitatea bolii.
• malabsorbtie din cauza fistulelor enterocolice, enterovezicale sau enterocutanate;
• sindrom de intestin scurt:
  • nutritia parenterala este necesara pe o perioada nedefinita la pacientii cu intestin functional restant mai mic de 60 cm.
• pancreatita acuta:
  • in forme usoare, metoda obisnuita de suport nutritional este alimentatia dietetica enterala;
  • nutritia parenterala este indicata cand alimentatia enterala determina accentuarea durerilor abdominale,          varsaturi, cresterea valorilor amilazemiei, lipazemiei si a   cantitatii de lichid de aspiratie.
• boli ale sistemului nervos central cu pierderea mecanismului de deglutitie si/sau cu risc crescut de aspiratie;
• insuficienta renala:
  • se utilizeaza pentru a mentine aportul caloric;
• insuficienta hepatica;
• pacienti cu tumori maligne, la care se anticipeaza fenomene de toxicitate gastro-intestinala cauzate de chimioterapie;
• pacienti cu tulburari de alimentatie (anorexie), malnutritie severa (greutate mai mica de 65% din greutatea ideala sau scadere ponderala mai mare de 30%) si intoleranta la alimentatia enterala;
• arsuri severe, fracturi multiple complicate cu stari septice;
• pacienti cu SIDA, la care au esuat alte metode de suport nutritional;
• nou – nascuti cu fistula traheoesofagiana, gastroschizis (defect de inchidere al peretelui abdominal fetal, caracterizat prin hernierea viscerelor abdominale in afara cavitatii abdominale), omfalocel (malformatie congenitala ce presupune un defect de inchidere a peretelui abdominal in regiunea ombilicala), atrezie intestinala (nu comunica intestinul cu celelalte segmente);
• copii cu deficit de crestere din cauza unei boli sistemice sau prin diaree cronica.