Piciorul diabetic

Vom vorbi despre piciorul diabetic, referindu-ne mai ales la epidemiologia ulceratiilor si amputatiilor membrelor inferioare la pacientii cu diabet zaharat, dar si la etiopatogeneza ulceratiilor picioarelor.

Piciorul diabetic reprezinta un subiect in continua actualitate, atat datorita cresterii prevalentei diabetului zaharat la nivel mondial, cat mai ales necesitatii cunoasterii factorilor favorizanti.

PICIORUL DIABETIC – EPIDEMIOLOGIA ULCERATIILOR SI AMPUTATIILOR

La ora actuala, piciorul diabetic si mai ales ulceratia piciorului a ajuns una dintre cele mai frecvente complicatii ale diabetului zaharat. Intre 15 si 35% dintre pacientii diabetici au un episod de ulceratie la nivelul piciorului pe parcursul vietii.

Prevalenta generala a ulceratiilor picioarelor la pacientii cu diabet zaharat se situeaza intre 4 si 10%, iar incidenta anuala intre 1 si 3,6%.

Din punct de vedere al localizarii anatomice a ulceratiilor, majoritatea acestora se produc la nivelul degetelor, atat pe fata plantara, cat si pe cea dorsala, urmeaza regiunea plantara (la extremitatea anterioara a metatarsienelor si zona calcaneana). In general ulceratiile apar la nivelul punctelor de presiune ale piciorului.

Incidenta amputatiilor este de peste 20 de ori mai mare la pacientii cu diabet zaharat decat la populatia generala, iar proportia amputatiilor netraumatice se situeaza intre 40 si 80%.

Riscul de amputatii in piciorul diabetic este de 10 – 20 de ori mai mare la pacientii cu diabet zaharat decat la cei fara diabet zaharat si de 2 – 3 ori mai mare la pacientii cu istoric de ulceratii ale piciorului, decat la cei fara un astfel de istoric medical.

De retinut ca 80% dintre amputatii sunt precedate de ulceratii. Mai mult de 50% dintre pacientii cu ulceratii ale picioarelor au semne de infectie la prima examinare.

Mai multe studii au aratat ca rata de vindecare a ulceratiilor, chiar in centre specializate este de 50 – 60% la 20 de saptamani si de aproximativ 75% la un an.

Amputatiile majore in piciorul diabetic se efectueaza atunci cand viabilitatea unei parti a membrului inferior este compromisa definitiv si viata pacientului este pusa in pericol.

Amputatiile minore au drept scop limitarea procesului patologic si mentinerea unei functionalitati rezonabile a membrului inferior.

Medicii diabetologi incearca sa atraga atentia asupra problemelor grave de sanatate pe care le poate produce piciorul diabetic. Pentru a trage un semnal puternic de alarma au fost sintetizate doua reguli dupa cum urmeaza:

• REGULA LUI 15
  • 15% dintre pacientii cu diabet zaharat vor avea o ulceratie pe parcursul vietii;
  • 15% dintre ulceratii se complica cu osteomielita;
  • 15% se soldeaza cu o amputatie.
• REGULA LUI 50
  • 50% dintre amputatii sunt transfemurale (coapsa) sau transtibiale (gamba);
  • 50% dintre cei amputati o data sufera a doua amputatie in mai putin de 5 ani;
  • 50% dintre pacienti decedeaza intr-un interval de cinci ani de la prima amputatie.

PICIORUL DIABETIC – ETIOPATOGENEZA ULCERATIILOR PICIOARELOR

Abordarea actuala a etiopatogenezei ulceratiilor picioarelor la pacientii cu diabet zaharat, se bazeaza pe conceptul conform caruia, pe langa asa-zisele cauze clasice (arteriopatia, neuropatia si infectia), un rol important, in producerea leziunilor si in evolutia lor rapida spre amputatii, il au si factori aparent minori printre care trebuie sa mentionam:

• traumele habituale, produse de incaltaminte;
• micozele cutanate si ale unghiilor;
• limitarea mobilitatii articulare;
• gradul de activitate al pacientului;
• disfunctionalitatile din sistemul de asistenta medicala.

Intr-un studiu multicentric s-a constatat ca cea mai frecventa asociere de cauze concomitente a fost intre:

• neuropatie;
• deformari ale picioarelor;
• traume minore;

PICIORUL DIABETIC – CARE SUNT FACTORII CE INTERVIN IN PRODUCEREA ULCERATIILOR?

Factorii etiopatogenetici care prin interactiunea lor, intervin in producerea ulceratiilor la pacientii cu diabet zaharat pot fi sistematizati in felul urmator:

• FACTORI PREDISPOZANTI:
  • factori care reduc rezistenta tesuturilor la agresiune:
    • arteriopatia cronica (obliteranta) ateroslcerotica a membrelor inferioare;
    • microangiopatia;
    • neuropatia diabetica autonoma.
  • factori care cresc probabilitatea agresiunii:
    • neuropatia motorie;
    • neuropatia senzitiva;
    • limitarea mobilitatii articulare;
    • alte complicatii ale diabetului zaharat.
• FACTORI PRECIPITANTI:
  • leziunile tegumentare spontane sau traumatice.
• FACTORI DE PERPETUARE:
  • cicatrizarea intarziata;
  • infectia;
  • intarzierea diagnosticului si tratamentului din cauza pacientului sau a sistemului de asistenta medicala.

Dupa: Viorel Serban