Sitagliptina

Sitagliptina este substanta activa a preparatului comercial Januvia, produs de compania Merck Sharp & Dohme. A fost aprobata pentru utilizare in Europa, in anul 2007.

FARMACOCINETICA

Dupa administrarea orala la pacientii cu DZ tip 2, sitagliptina atinge concentratia maxima dupa 1 – 4 ore. Concentratia creste proportional cu doza, iar fractia ce se leaga, in mod reversibil, de proteinele plasmatice este mai mica (38%).

Aproximativ 79% din sitagliptina se elimina, nemodificata, prin urina, prin secretie tubulara activa, iar metabolizarea sa duce la formarea unor compusi fara efect de inhibare DPP-4. Principala enzima responsabila de metabolizarea preparatului este CYP3A4.

In vitro, nu determina inhibitie sau inductie enzimatica. Pacientii cu insuficienta renala usoara nu prezinta cresteri semnificative ale concentratiei medicamentului, ceea ce insa se intampla in formele moderate si severe.

Sitagliptina este eliminata doar intr-o mica proportie prin hemodializa. Cinetica nu este influentata semnificativ de varsta (pana la 75 de ani), sex, etnie si IMC.

Data fiind eliminarea predominant renala se presupune ca nici la pacientii cu insuficienta hepatica severa farmacocinetica nu este alterata.

Nu exista experienta referitoare la cinetica sitagliptinei la copii.

FARMACODINAMIE

Sitagliptina amelioreaza controlul glicemic, prin reducerea valorilor glicemice a jeun si postprandiale.

In studiile clinice in care s-a administrat sitagliptina in monoterapie sau in asociere cu metformin, sulfonilureice, tiazolidindione, metformin si sulfonilureice, tiazolidindione, metformin si sulfonilureice sau metformin si tiazolidindione, dupa 6 luni, reducerea medie a HbA1c, comparativ cu placebo a fost de 0,6 – 0,9%.

Au fost raportate unele ameliorari ale functiei beta celulare prin tratament cu sitagliptina, fara a fi cunoscute implicatiile clinice pe termen lung ale acestui efect. Exista putine date cu privire la influentarea altor factori de risc cardiovascular.

INDICATII TERAPEUTICE

Sitagliptina este indicata in tratamentul DZ tip 2:

• ca monoterapie, la pacientii la care metforminul nu poate fi utilizat, din cauza contraindicatiilor sau intolerantei;
• sub forma de terapie orala dubla, in asociere cu metformin, un sulfonilureic (la pacientii la care metforminul nu poate fi administrat) sau o glitazona (atunci cand administrarea acesteia este indicata);
• sub forma terapiei orale triple, in asociere cu metformin + un sulfonilureic sau metformin cu o glitazona (atunci cand administrarea acesteia din urma are justificare);
• sub forma de terapie adaugata tratamentului cu doza stabila de insulina (+/- metformin).

CONTRAINDICATII

• hipersensibilitate;
• DZ tip 1;
• cetoacidoza diabetica;
• sarcina;
• alaptare;
• insuficienta renala moderata sau severa.

REACTII ADVERSE

Sitagliptina este in general bine tolerata. Efectele adverse ce apar au de cele mai multe ori, intensitate redusa

Principalele reactii adverse intalnite sunt:

• hipoglicemiile;
• tulburarile gastro-intestinale:
  • greata;
  • varsaturi;
  • diareea;
  • constipatia;
  • flatulenta.
• cefaleea;
• ametelile;
• edemele periferice;
• rinofaringitele.

In studiile clinice tratamentul a fost intrerupt din cauza acestora la doar 0,8% dintre pacienti. Hipoglicemiile mai frecvente sunt produse de asocierea sitagliptinei cu un sulfonilureic sau cu insulina, cazuri in care se impune reducerea dozelor acestora;

Incidenta tulburarilor gastro-intestinale este mai mare prin asocierea sitagliptinei cu metformin.

Incidenta edemelor este mai mare prin asocierea cu tiazolidindione (fiind probabil cauzate de tiazolidindione).

Si in cazul sitagliptinei se ridica problema riscului de carcinom medular tiroidian, fara insa a exista suficiente date la om.

SITAGLIPTINA – PRECAUTII SPECIALE PENTRU UTILIZARE

La pacientii tratati cu sitagliptina au fost raportate reactii de hipersensibilitate grave:

• anafilaxia;
• edemul angioneurotic;
• afectiunile cutanate exfoliative;
• sindromul Stevens-Johnson (Iniţial, sindromul Stevens-Johnson se manifestă prin aceleaşi simptome ca şi gripa, după care pacienţii prezintă o erupţie dureroasă de culoare roşiatică care se răspândeşte şi dă o senzaţie de usturime.).

In cazul in care este suspectata o reactie de hipersensibilitate, tratamentul cu sitagliptina se intrerupe, se cauta alte cauze posibile ale evenimentului si se folosesc alte medicamente antihiperglicemiante.

SITAGLIPTINA – FORME DE PREZENTARE

Sitagliptina se prezinta sub forma de comprimate filmate de:

• 25 mg;
• 50 mg;
• 100 mg.

Dintre acestea, in Romania se comercializeaza numai comprimatele de 100 mg.

SITAGLIPTINA – POSOLOGIE

Doza de sitagliptina este de 100 mg/zi. In cazul in care se administreaza in asociere cu metformin si/sau un agonist PPARgama (tiazolidindione), doza lor se mentine.

Daca se asociaza cu un sulfonilureic sau cu insulina, trebuie avuta in vedere utilizarea unor doze mai mici ale acestora din urma, pentru a diminua riscul hipoglicemiei.

In cazul in care este omisa o doza, aceasta trebuie administrata imediat dupa ce pacientul realizeaza acest lucru.

Sitagliptina se poate administra cu sau fara alimente.

Nu este necesara modificarea posologiei la pacientii cu insuficienta renala usoara (clearance al creatininei peste/egal cu 50 ml/min), cu insuficienta hepatica usoara sau moderata sau cu varsta de pana la 75 de ani.

SITAGLIPTINA – SUPRADOZAJ

In studii clinice efectuate pe subiecti sanatosi, doze unice de pana la 800 mg sitagliptina au fost bine tolerate.

S-au constatat cresteri minime ale intervalului QTc pe electrocardiograma, care nu au fost considerate relevante din punct de vedere clinic.

Nu exista experienta la om cu doze mai mari de 800 mg. Administrarea in mod repetat a 600 mg sitagliptina (10 zile) sau 400 mg sitagliptina (28 zile) nu a determinat reactii adverse.

In cazul supradozajului, se recomanda aplicarea masurilor obisnuite de sustinere, de exemplu, indepartarea substantei neabsorbite din tubul digestiv, monitorizarea clinica (inclusiv efectuarea unei electrocardiograme) si la nevoie instituirea tratamentului suportiv.

Daca este cazul, trebuie avuta in vedere hemodializa prelungita, desi eliminarea pe aceasta cale este una redusa si anume 13,5% intr-o sedinta de 3 – 4 ore;

Nu se cunoaste daca sitagliptina este dializabila prin dializa peritoneala.

Sursa: Tratat roman de boli metabolice – Viorel Serban