Statine – reactii adverse

Atunci cand vorbim de statine, vorbim de medicamente utilizate in tratamentul excesului de colesterol, deasemenea cei care urmeaza un tratament cu statine au suferit un eveniment cardiovascular acut sau sufera de o boala cardiovasculara.

Cum afectiunile cardiovasculare nu le sunt straine diabeticilor, suntem siguri ca si o buna parte din acestia urmeaza tratament cu statine.

Exista doua tipuri de statine:

• hidrosolubile:
  • rosuvastatina;
  • atorvastatina.
• liposolubile:
  • simvastatina;
  • pravastatina.

In general statinele sunt bine tolerate. Cele mai importante reactii adverse ale acestora sunt:

• cresterea asimptomatica a transaminazelor;
• afectarea musculaturii striate (mialgii banale, miopatii constituite sau in cazuri extreme, dar exceptional de rare, rabdomioliza amenintatoare de viata).

STATINE – REACTII ADVERSE

CRESTEREA TRANSAMINAZELOR

Atunci cand vorbim despre transaminaze, ne referim la TGP/ALT, dar si la TGO/AST. Transaminazele sunt enzime ce se gasesc in special la nivel hepatic, dar nu numai. Ele au rol in metabolizarea aminoacizilor.

In timpul tratamentului cu statine s-au raportat cresteri moderate ale transaminazelor serice, mai semnificativ fiind ALAT (mai putin de 3 ori limita superioara a valorilor normale).

Marirea valorilor enzimelor de hepatocitoliza depinde de doza si apare la 1-5% dintre cazuri, dar este mult mai frecventa, daca tratamentul cu statine se asociaza cu consumul de alcool. Situatiile in care statinele cresc transaminazele de peste 3 ori, comparativ cu limita superioara a valorilor normale, sunt rare si impun sistarea tratamentului.

Insuficienta hepatica este extrem de rar intalnita.

In legatura cu acest efect se impune, totusi, o mentiune: cresterea transaminazelor nu constituie o contraindicatie absoluta. Daca hipercolesterolemia este severa, in prezenta unor manifestari certe de ateroscleroza coronariana si/sau cerebrala, statinele pot fi incercate. In aceste cazuri se apreciaza ca riscurile unui eveniment acut sunt mai mari decat cele ale hepatopatiei. ALAT se va doza frecvent, iar in functie de valorile sale se va continua sau nu tratamentul cu statine.

MIOPATIA

Asa cum am mentionat anterior, exista doua clase de statine:

• hidrosolubile:
  • rosuvastatina;
  • atorvastatina.
• liposolubile:
  • simvastatina;
  • pravastatina.

Avand in vedere ca statinele liposolubile patrund mai rapid in celula musculara, se pare ca miopatia apare mai frecvent in urma tratamentului cu aceasta clasa de statine.

Atunci cand vorbim despre miopatie, ne referim la acea afectiune ce se observa la nivelul fibrelor musculare striate si care se traduce clinic prin dureri musculare sau crampe musculare.

Mecanismul prin care statinele afecteaza fibra musculara este legat de alterarea metabolismului ubiquinonei. Biodisponibilitatea ubiquinonei este dependenta de biosinteza colesterolului pe calea mevalonatului. Nivelul de ubiquinona scade dupa initierea tratamentului cu statine. Ubiquinololul, o forma metabolica a ubiquinonei, este necesar pentru mentinerea integritatii peretelui celular. Deficitul de ubiquinona si implicit de ubiquinolol ce se asociaza cu tratamentul cu statine, duce la apoptoza celulelor musculare.

Statinele pot determina miopatie, 0,1 – 0,2% dintre cazuri, care se manifesta prin dureri sau sensibilitate cu sau fara slabiciune musculara, asociate cu cresterea concentratiilor creatinkinazei. Valorile ce depasesc de 10 ori limita superioara a normalului se pot asocia cu rabdomioliza si insuficienta renala. Factorii de risc pentru miopatie sunt:

• varsta peste 70 de ani;
• insuficienta renala cronica;
• asocierea cu fibrati;
• abuzul de alcool;
• consumul unor cantitati mari de suc de grepfrut (inhiba izoenzima CYP3A4, implicata in metabolizarea majoritatii statinelor);
• hipotiroidismul;
• antecedentele familiale sau personale de afectiuni musculare ereditare;
• antecedentele de toxicitate musculara la statine sau fibrati.

Probabilitatea aparitiei acestei reactii adverse este mult mai mare atunci cand inhibitorii de HMG-CoA reductaza se administreaza concomitent cu medicamente miotoxice sau care reduc clearance-ul statinelor, generand, astfel, concentratii toxice. S-a constatat, de exemplu, cresterea de 10 ori a incidentei afectarii musculare, atunci cand statinele au fost asociate cu unul sau mai multi dintre urmatoriii agenti terapeutici:

• gemfibrozil;
• niacina;
• eritromicina;
• itraconazol;
• ciclosporina;
• diltiazem etc.

ALTE EFECTE ADVERSE RARE

Tulburari ale sistemului nervos

Reprezentate de disfunctii ale anumitor nervi cranieni (alterari ale gustului, afectarea miscarilor oculare, pareza faciala), tremor, ameteli, vertij, pierdere de memorie, parestezii, neuropatie periferica, paralizii ale nervilor periferici, anxietate, insomnie sau depresie.

Perturbari imune

Constand dintr-un sindrom de hipersensibilitate aparenta, care include una sau mai multe dintre urmatoarele reactii: anafilaxie, angioedem, sindrom lupoid, polimialgie reumatica, vasculita, purpura, trombocitopenie, leucopenie, anemie hemolitica, prezenta anticorpilor antinucleari, cresterea VSH, eozinofilie, artrite sau artralgii, urticarie, astenie, fotosensibilitate, febra, eritem facial, dispnee, necroza epidermica toxica, eritem multiform (inclusiv sd. Stevens Johnson).

Tulburari gastro-intestinale

Pancreatita, hepatita (inclusiv cea cronica activa), icter colestatic, ciroza hepatica (rar), necroza hepatica fulminanta, hepatom, anorexie, voma.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Alopecie, prurit, decolorarea pielii, uscaciunea tegumentelor si mucoaselor, modificari ale fanerelor.

Tulburari ale aparatului genital si sanului

Pierderea libidoului, disfunctie erectila, ginecomastie.

Modificari oculare

Agravarea cataractei si oftalmoplegie.

Efect teratogen

Desi a fost demonstrat doar pentru lovastatina si fluvastatina, utilizarea tuturor statinelor in sarcina si in perioada de alaptare este contraindicata.

Alterari ale testelor de laborator induse de statine

Cresterea transaminazelor, fosfatazei alcaline, gama-glutamiltranspeptidazei si bilirubinei, precum si anomalii ale functiei tiroidiene.

Dupa: Viorel Serban – Tratat roman de boli metabolice