Tratamentul gutei

Va prezentam in cele ce urmeaza tratamentul gutei in cele doua forme acuta si cronica.

A. TRATAMENTUL ARTRITEI ACUTE GUTOASE

Tratament igieno-dietetic

Tratamentul gutei incepe in primul rand printr-o dieta echilibrata care trebuie sa urmareasca cateva din aspectele mentionate mai jos:

• repausul articulatiei afectate;
• scaderea consumului de purine la 300 mg/zi (in conditii obisnuite o dieta contine 600-1000 mg/zi);
• in atac: sub 0,5 g poteine/kgcp/zi;
• intercritic: 0,8 – 1 g proteine/kgcp/zi cu proteine din lapte si oua;
• cresterea consumului de legume si fructe (pH urinar>6);
• aport lichidian crescut pentru o diureza de 2000 ml/24 ore;
• se evita postul prelungit (cura de slabire, greva foamei);
• interzicerea consumului de alcool.

Tratamentul farmacologic

Tratamentul gutei se face gradual in functie de existenta, dar si persistenta simptomatologiei si consta in variantele prezentate mai jos.

Antiinflamatoare nesteroidiene

• cu exceptia aspirinei;
• 5-7 zile de tratament ce poate fi prelungit daca durerea persista.

Colchicina

• foarte eficienta in tratamentul gutei insa prezinta reactii adverse importante la dozele uzuale:
  • fenomene gastro-intestinale;
  • alopecie;
  • hepatita;
  • deprimarea maduvei;
  • moarte.
• nu este dializabila;
• doza recomandata:
  • 0,5 – 1 mg initial;
  • apoi 0,5 – 1 mg la 1 – 2 ore pana dispare durerea sau apar efecte adverse digestive, de obicei la 4 mg.
• daca artrita nu se rezolva in 48 de ore se opreste tratamentul;
• pentru RFG 10 – 20 ml/min doza se reduce la 1 – 2 cp/zi;
• contraindicata la RFG sub 10 ml/min.

Corticoterapia

• utilizata la cei la care nu a functionat tratamentul gutei cu antiinflamatoare nesteroidiene si/sau colchicina;
• se poate utiliza:
  • oral: Prednison 20 – 40 mg/zi cu reducerea progresiva in 7 – 10 zile;
  • injectabil: Metilprednisolon 80 – 120 mg/zi;
  • intra-articular: Dexametazona fosfat 1 – 6 mg.

Alcalinizarea urinii

• Acetazolamida 250 mg/zi seara.

NB:

• tratamentul hipouricemiant nu se initiaza in atac, pentru ca poate determina recurenta sa prin mobilizarea uratilor din tesuturi;
• daca a fost inceput nu se intrerupe.

B. TRATAMENTUL GUTEI

In tratamentul gutei urmarim ca obiective mentinerea si reducerea uricemiei la sub 6 mg/dl.

De mentionat ca tratamentul profilactic este indicat in caz de:

• acutizari frecvente;
• guta cronica tofacee cu eroziuni osoase evidentiate radiografic;
• istoric de litiaza renala urica;
• tratament chimioterapic al neoplaziilor hematologice cu risc de nefropatie uratica acuta foarte mare.

Tratament igieno-dietetic

• repausul articulatiei afectate;
• scaderea consumului de purine la 300 mg/zi (in conditii obisnuite o dieta contine 600-1000 mg/zi);
• in atac: sub 0,5 g poteine/kgcp/zi;
• intercritic: 0,8 – 1 g proteine/kgcp/zi cu proteine din lapte si oua;
• cresterea consumului de legume si fructe (pH urinar>6);
• aport lichidian crescut pentru o diureza de 2000 ml/24 ore;
• se evita postul prelungit (cura de slabire, greva foamei);
• interzicerea consumului de alcool.

Tratament farmacologic

• tratamentul cu hipouricemiante se incepe dupa pregatirea bolnavului timp de cateva zile prin:
  • regim dietetic adecvat;
  • cura de diureza 2l/24 ore;
  • alcalinizarea urinii.

a. Inhibitori ai biosintezei acidului uric

ALLOPURINOL (MILURIT)

• cp. 100 si 300 mg;
• doza zilnica initiala 200-400 mg (dupa mese), doza de intretinere in medie 200 mg;
• pentru a reduce riscul unei acutizari, tratamentul este inceput cu doze mici (100 mg/zi) ce se cresc progresiv cu 100 mg/saptamana pana la doza eficienta;
• daca sunt necesare doze de peste 300 mg/zi se folosesc prize multiple;
• doza maxima recomandata 900 mg/zi;
• tratamentul dureaza toata viata;
• reactii adverse:
  • rash eritematos si prurit;
  • manifestari digestive (diaree, greturi);
  • cresterea transaminazelor.
• in caz de insuficienta renala, dozele se adapteaza corespunzator.

FEBUXOSTAT (ULORIC)

• scade si mentine uratul seric sub 6 mg/dl dupa primele 2 saptamani de tratament;
• doza initiala 40 mg, poate fi marita la 80 mg cu doza maxima de 120 mg;
• reactii adverse:
  • modificarea testelor hepatice;
  • cefalee;
  • simptome gastro-intestinale (diaree);
  • artralgii;
  • dureri musculo-scheletale.
• nu se administreaza concomitent cu:
  • teofilina;
  • azatioprina;
  • mercaptopurina.

b. Medicatia uricoeliminatoare

• ineficienta la RFG<50 ml/min;
• medicamente uricoeliminatoare:
  • probenecid;
  • benziodarona;
  • benzbromarona;
  • sulfinpirazona.

SULFINPIRAZONA

• doza zilnica 200-400 mg/zi;
• actiune antiagreganta plachetara;
• se utilizeaza in doze progresive pentru a evita eliminarea brusca a unei cantitati prea mari de urat in caile urinare si precipitarea lor cu instalarea anuriei;
• in timpul tratamentului se asigura o diureza de minim 2l/zi;
• pentru a se evita o criza acuta de guta se va administra concomitent 1 mg colchicina/zi la 3-6 luni;

c. Preparatele de uricaza

• rasburicaza;
• pegloticaza.

d. Alte medicamente

• uralyt U;
• acetazolamida;
• casartanul;
• fenofibratul.