Tratamentul gutei

Va prezentam in cele ce urmeaza tratamentul gutei in cele doua forme acuta si cronica.

A. TRATAMENTUL ARTRITEI ACUTE GUTOASE

Tratament igieno-dietetic

Tratamentul gutei incepe in primul rand printr-o dieta echilibrata care trebuie sa urmareasca cateva din aspectele mentionate mai jos:

  • repausul articulatiei afectate;
  • scaderea consumului de purine la 300 mg/zi (in conditii obisnuite o dieta contine 600-1000 mg/zi);
  • in atac: sub 0,5 g poteine/kgcp/zi;
  • intercritic: 0,8 – 1 g proteine/kgcp/zi cu proteine din lapte si oua;
  • cresterea consumului de legume si fructe (pH urinar>6);
  • aport lichidian crescut pentru o diureza de 2000 ml/24 ore;
  • se evita postul prelungit (cura de slabire, greva foamei);
  • interzicerea consumului de alcool.

Tratamentul farmacologic

Tratamentul gutei se face gradual in functie de existenta, dar si persistenta simptomatologiei si consta in variantele prezentate mai jos.

Antiinflamatoare nesteroidiene

  • cu exceptia aspirinei;
  • 5-7 zile de tratament ce poate fi prelungit daca durerea persista.

Colchicina

  • foarte eficienta in tratamentul gutei insa prezinta reactii adverse importante la dozele uzuale:
    • fenomene gastro-intestinale;
    • alopecie;
    • hepatita;
    • deprimarea maduvei;
    • moarte.
  • nu este dializabila;
  • doza recomandata:
    • 0,5 – 1 mg initial;
    • apoi 0,5 – 1 mg la 1 – 2 ore pana dispare durerea sau apar efecte adverse digestive, de obicei la 4 mg.
  • daca artrita nu se rezolva in 48 de ore se opreste tratamentul;
  • pentru RFG 10 – 20 ml/min doza se reduce la 1 – 2 cp/zi;
  • contraindicata la RFG sub 10 ml/min.

Corticoterapia

  • utilizata la cei la care nu a functionat tratamentul gutei cu antiinflamatoare nesteroidiene si/sau colchicina;
  • se poate utiliza:
    • oral: Prednison 20 – 40 mg/zi cu reducerea progresiva in 7 – 10 zile;
    • injectabil: Metilprednisolon 80 – 120 mg/zi;
    • intra-articular: Dexametazona fosfat 1 – 6 mg.

Alcalinizarea urinii

  • Acetazolamida 250 mg/zi seara.

NB:

  • tratamentul hipouricemiant nu se initiaza in atac, pentru ca poate determina recurenta sa prin mobilizarea uratilor din tesuturi;
  • daca a fost inceput nu se intrerupe.

Tratamentul gutei

B. TRATAMENTUL GUTEI

In tratamentul gutei urmarim ca obiective mentinerea si reducerea uricemiei la sub 6 mg/dl.

De mentionat ca tratamentul profilactic este indicat in caz de:

  • acutizari frecvente;
  • guta cronica tofacee cu eroziuni osoase evidentiate radiografic;
  • istoric de litiaza renala urica;
  • tratament chimioterapic al neoplaziilor hematologice cu risc de nefropatie uratica acuta foarte mare.

YouTube video

Tratament igieno-dietetic

  • repausul articulatiei afectate;
  • scaderea consumului de purine la 300 mg/zi (in conditii obisnuite o dieta contine 600-1000 mg/zi);
  • in atac: sub 0,5 g poteine/kgcp/zi;
  • intercritic: 0,8 – 1 g proteine/kgcp/zi cu proteine din lapte si oua;
  • cresterea consumului de legume si fructe (pH urinar>6);
  • aport lichidian crescut pentru o diureza de 2000 ml/24 ore;
  • se evita postul prelungit (cura de slabire, greva foamei);
  • interzicerea consumului de alcool.

Tratament farmacologic

  • tratamentul cu hipouricemiante se incepe dupa pregatirea bolnavului timp de cateva zile prin:
    • regim dietetic adecvat;
    • cura de diureza 2l/24 ore;
    • alcalinizarea urinii.

a. Inhibitori ai biosintezei acidului uric

ALLOPURINOL (MILURIT)

  • cp. 100 si 300 mg;
  • doza zilnica initiala 200-400 mg (dupa mese), doza de intretinere in medie 200 mg;
  • pentru a reduce riscul unei acutizari, tratamentul este inceput cu doze mici (100 mg/zi) ce se cresc progresiv cu 100 mg/saptamana pana la doza eficienta;
  • daca sunt necesare doze de peste 300 mg/zi se folosesc prize multiple;
  • doza maxima recomandata 900 mg/zi;
  • tratamentul dureaza toata viata;
  • reactii adverse:
    • rash eritematos si prurit;
    • manifestari digestive (diaree, greturi);
    • cresterea transaminazelor.
  • in caz de insuficienta renala, dozele se adapteaza corespunzator.

FEBUXOSTAT (ULORIC)

  • scade si mentine uratul seric sub 6 mg/dl dupa primele 2 saptamani de tratament;
  • doza initiala 40 mg, poate fi marita la 80 mg cu doza maxima de 120 mg;
  • reactii adverse:
    • modificarea testelor hepatice;
    • cefalee;
    • simptome gastro-intestinale (diaree);
    • artralgii;
    • dureri musculo-scheletale.
  • nu se administreaza concomitent cu:
    • teofilina;
    • azatioprina;
    • mercaptopurina.

b. Medicatia uricoeliminatoare

  • ineficienta la RFG<50 ml/min;
  • medicamente uricoeliminatoare:
    • probenecid;
    • benziodarona;
    • benzbromarona;
    • sulfinpirazona.

SULFINPIRAZONA

  • doza zilnica 200-400 mg/zi;
  • actiune antiagreganta plachetara;
  • se utilizeaza in doze progresive pentru a evita eliminarea brusca a unei cantitati prea mari de urat in caile urinare si precipitarea lor cu instalarea anuriei;
  • in timpul tratamentului se asigura o diureza de minim 2l/zi;
  • pentru a se evita o criza acuta de guta se va administra concomitent 1 mg colchicina/zi la 3-6 luni;

c. Preparatele de uricaza

  • rasburicaza;
  • pegloticaza.

d. Alte medicamente

  • uralyt U;
  • acetazolamida;
  • casartanul;
  • fenofibratul.

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *