Cine a Descoperit insulina?

Cine a descoperit insulina? Care este adevarul?

Insulina este, fără îndoială, una dintre cele mai importante descoperiri din istoria medicinei moderne. Pentru milioane de oameni din întreaga lume care suferă de diabet zaharat, acest hormon înseamnă viață. Dar în spatele fiecărei fiole se află o poveste științifică fascinantă, cu pasiuni, conflicte și colaborări. Cine a descoperit insulina, până la urmă? Răspunsul nu este chiar atât de simplu pe cât pare. În acest articol descoperim adevărul despre această descoperire istorică, cine sunt oamenii din spatele ei și de ce merită cunoscut fiecare.

Ce este insulina?

Insulina este un hormon esențial produs de celulele beta ale pancreasului. Rolul său principal este de a permite glucozei să pătrundă în celule, unde este transformată în energie. Fără insulină, glucoza rămâne în sânge, ducând la hiperglicemie – starea caracteristică diabetului zaharat.

În diabetul de tip 1, pancreasul nu mai produce deloc insulină, iar administrarea externă este vitală. Înainte de descoperirea insulinei, diagnosticul de diabet echivala cu o condamnare: pacienții mureau în câteva luni sau chiar săptămâni.

Primele indicii: începutul secolului XX

Înainte ca insulina să fie izolată, cercetători din întreaga lume bănuiau că pancreasul are un rol cheie în reglarea glicemiei. În 1889, doi medici germani – Joseph von Mering și Oskar Minkowski – au demonstrat că, dacă îndepărtezi pancreasul unui câine, acesta dezvoltă simptome de diabet.

Dar chiar dacă legătura dintre pancreas și diabet devenise clară, nimeni nu reușise să identifice substanța care lipsea – hormonul salvator. Asta avea să se schimbe în 1921.

Descoperirea propriu-zisă: echipa din Toronto

În vara anului 1921, la Universitatea din Toronto, un tânăr chirurg canadian numit Frederick Banting a început experimentele care aveau să schimbe lumea. L-a convins pe profesorul de fiziologie John Macleod să-i ofere un laborator, un asistent și câini de laborator.

Asistentul său, Charles Best, student în medicină, a lucrat cot la cot cu Banting pentru a izola extracte din pancreas care să reducă glicemia la câinii diabetici. După luni de eșecuri și rafinări, au reușit: extractul lor reducea glicemia și salva viața animalelor.

Însă extractele erau impure. Aici intervine James Collip, un biochimist cooptat în echipă, care a reușit să purifice substanța activă – insulina – într-o formă sigură pentru utilizare umană.

Primul pacient tratat cu insulină

În ianuarie 1922, un adolescent pe nume Leonard Thompson, internat într-un spital din Toronto în stare terminală din cauza diabetului, a devenit primul om care a primit insulină. După prima injecție, rezultatele au fost modeste. Dar după ce Collip a îmbunătățit puritatea preparatului, starea lui Leonard s-a îmbunătățit spectaculos.

A fost momentul în care omenirea a câștigat, pentru prima oară, lupta cu diabetul zaharat.

Cine a primit creditul oficial?

În 1923, Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină a fost acordat lui Frederick Banting și lui John Macleod. Banting, nemulțumit că asistentul său Charles Best nu a fost menționat, și-a împărțit premiul cu acesta. Macleod, la rândul său, a împărțit premiul cu James Collip.

A fost o recunoaștere a unei munci de echipă – dar și începutul unor dispute științifice și personale care aveau să persiste.

Era insulinei începe

După descoperire, Universitatea din Toronto a încheiat un parteneriat cu Eli Lilly & Co., iar insulina a început să fie produsă în masă. Inițial era extrasă din pancreasul porcilor și vacilor. În timp, tehnologia a evoluat, iar astăzi avem insulină umană recombinantă și analogi moderni cu acțiune rapidă sau lentă.

De ce nu e un singur „inventator”?

Pentru că insulina nu a fost „inventată”, ci descoperită și izolată – cu efortul combinat al mai multor cercetători. Banting a avut ideea. Best a făcut munca grea. Macleod a oferit cadrul academic și finanțarea. Collip a rafinat produsul.

A fost o realizare colectivă, iar recunoașterea trebuie să meargă către toată echipa.

Contribuții uitate: Nicolae Paulescu?

Este important de menționat că în 1921, înainte ca insulina să fie folosită la oameni în Canada, profesorul român Nicolae Paulescu publicase lucrări în care descria un extract pancreatic numit „pancreină”, care avea efecte hipoglicemiante la câini. Cu toate acestea, el nu a reușit să îl purifice suficient pentru a fi administrat la om.

Mulți susțin că Paulescu ar fi trebuit să fie inclus în recunoașterea oficială. Dar chiar dacă nu a fost premiat cu Nobel, contribuția sa științifică este de necontestat și merită cinstea cuvenită.

Concluzie

Cine a inventat insulina? Nu un singur om. Descoperirea insulinei este rodul unei colaborări științifice excepționale, cu un impact uriaș asupra medicinei și speranței de viață a pacienților cu diabet. Banting, Best, Collip și Macleod au făcut posibil tratamentul modern al diabetului. Iar contribuția lui Nicolae Paulescu, deși ignorată de Nobel, rămâne esențială în tabloul complet al acestei descoperiri.

Astăzi, când insulina este produsă sintetic și distribuită global, este important să ne amintim de acești pionieri care au transformat un diagnostic fatal într-o boală tratabilă.