Mit, realitate și explicații științifice

Una dintre întrebările frecvente legate de diabet și alimentație este: „Dacă orezul alb crește glicemia, cum se face că asiaticii îl consumă zilnic de secole și nu au epidemii de diabet?” Este o observație validă, dar care merită analizată în profunzime. În realitate, lucrurile nu sunt chiar atât de simple – și implică genetică, stil de viață, industrializare, dar și schimbări recente dramatice în alimentația asiatică.

CLINICA VIRTUALA DR. PETRACHE

Pentru consultatii in Clinica Virtuala Dr. Petrache trimiteti mail la: clinica@diabet-si-nutritie.ro

Orezul alb: un aliment de bază în Asia de mii de ani

În China, Japonia, Coreea, Vietnam, Thailanda și multe alte țări asiatice, orezul alb a fost, timp de generații, nu doar alimentul de bază, ci și un simbol al prosperității. Este consumat fiert, simplu, în porții mici, alături de legume, pește, tofu, supă miso sau carne slabă. Acest mod de a consuma orez este profund diferit de ceea ce se întâmplă în cultura vestică sau modernă.

De ce orezul alb ridică glicemia?

Orezul alb este un carbohidrat cu indice glicemic ridicat, adică se transformă rapid în glucoză în sânge. La o persoană predispusă sau deja diagnosticată cu diabet, consumul de orez alb în cantități mari și în lipsa fibrelor sau a proteinelor poate provoca vârfuri glicemice periculoase.

Și totuși, de ce nu a provocat diabet la scară largă în Asia… cel puțin până recent?

Explicațiile pentru „protecția” asiatică tradițională

1. Modul tradițional de alimentație era echilibrat

În cultura asiatică, orezul nu era consumat izolat, ci mereu alături de:

• legume gătite ușor;
• alimente fermentate (kimchi, miso, natto);
• pește slab;
• alge bogate în fibre și antioxidanți;
• ceai verde neîndulcit (cu rol antioxidant și hipoglicemiant).

Această combinație încetinea absorbția glucozei, scădea indicele glicemic al mesei și oferea o diversitate de nutrienți protectori.

2. Porțiile erau mici

Porția medie de orez alb într-o masă tradițională asiatică era de 80-100 g, nu boluri întregi. În plus, consumul era atent echilibrat în cadrul întregii zile.

3. Nivel ridicat de activitate fizică

Populațiile asiatice tradiționale mergeau mult pe jos, munceau fizic, foloseau bicicleta sau lucrau în agricultură. Asta însemna un consum crescut de glucoză imediat după mese și o sensibilitate insulinică foarte bună.

4. Greutate corporală optimă

Până la jumătatea secolului XX, obezitatea era rară în Asia. Persoanele cu o greutate normală și un stil de viață activ au un risc redus de insulinorezistență – deci chiar dacă glicemia urcă puțin după masă, organismul o gestionează eficient.

5. Genetica și adaptarea epigenetică

Unele populații asiatice au variante genetice care le influențează metabolismul glucozei diferit. De asemenea, epigenetica – modul în care stilul de viață modifică expresia genelor – joacă un rol important. Dietele sărace în zahăr rafinat, cu multe legume, au modelat aceste răspunsuri de-a lungul generațiilor.

PLAN NUTRITIONAL PERSONALIZAT

Pentru un Plan nutritional personalizat realizat chiar de Dr. Petrache trimiteti mail la: clinica@diabet-si-nutritie.ro sau achizitionati planul dorit de AICI si va contactam noi.

Situația s-a schimbat: explozia diabetului în Asia

Din păcate, în ultimele decenii, diabetul zaharat de tip 2 a crescut alarmant în Asia, în special în China, India și țările din sud-estul Asiei.

Cauzele acestei schimbări dramatice includ:

• urbanizarea accelerată și stilul de viață sedentar;
• creșterea consumului de zahăr și produse procesate (băuturi carbogazoase, produse de panificație);
• porții mai mari de orez alb, servit adesea fără legume;
• supraponderea și obezitatea abdominală, chiar la persoane aparent slabe;
• stresul cronic, somnul insuficient și poluarea, factori care contribuie la insulinorezistență.

De fapt, în unele regiuni urbane din China, Japonia și India, prevalența diabetului a ajuns la 15–20%, valori similare sau chiar mai mari decât în Occident.

Ce putem învăța din dieta asiatică tradițională?

✔ Nu orezul în sine este problema, ci contextul alimentar în care este consumat.

✔ Orezul alb devine problematic doar în combinație cu:

• lipsa fibrelor;
• sedentarism;
• consum excesiv;
• mese hipercalorice sau ultraprocesate.

✔ O dietă asiatică echilibrată poate fi protectoare dacă:

• include multe legume și alimente fermentate;
• este săracă în zahăr și făină albă;
• este însoțită de mișcare regulată și porții moderate.

INTREABA DOCTORUL PETRACHE

Prin serviciul Intreaba Doctorul Petrache primiti raspunsuri rapide chiar de la Dr. Petrache. Puteti accesa serviciul Intreaba Doctorul Petrache: AICI.

Concluzie

Mitul că „asiaticii nu fac diabet pentru că mănâncă orez alb” este, în realitate, o jumătate de adevăr. În trecut, combinația între alimentația tradițională echilibrată, porții mici, activitate fizică și greutate optimă oferea protecție. Astăzi, însă, schimbările moderne au dus la o creștere alarmantă a diabetului și în Asia.

Adevărul este că niciun aliment nu este periculos prin el însuși, ci devine problematic în funcție de:

• cantitate,
• frecvență,
• combinații,
• metabolismul individual.

Pentru cei cu diabet, prediabet sau insulinorezistență, orezul alb trebuie consumat cu prudență – în cantități mici, însoțit de fibre, proteine și grăsimi bune. Iar modelul asiatic vechi rămâne o lecție de echilibru alimentar pe care o putem adapta și în cultura noastră.