Sarea celtică – benefică sau doar marketing?

În ultimii ani, sarea celtică a devenit unul dintre cele mai promovate produse din zona de wellness. Pe rețelele sociale, numeroși influenceri și creatori de conținut susțin că această sare ar hidrata organismul mai bine decât apa, ar echilibra electroliții, ar îmbunătăți funcția glandelor suprarenale, ar reduce oboseala, ar regla tensiunea arterială și chiar ar fi „mult mai sănătoasă” decât sarea obișnuită.

Afirmațiile sunt spectaculoase, însă apare întrebarea firească: cât este adevăr și cât este marketing?

Ca în multe domenii din nutriție, realitatea este mult mai nuanțată decât mesajele de pe internet. Sarea celtică nu este un produs inutil, dar nici un aliment miraculos. Înțelegerea diferențelor dintre tipurile de sare și a rolului real al sodiului în organism este esențială pentru a face alegeri informate.

Ce este sarea celtică?

Sarea celtică (Celtic Sea Salt) este o sare marină nerafinată, recoltată prin metode tradiționale din bazine de evaporare, în special din regiunea Bretania, Franța.

Numele provine din asocierea cu vechile populații celtice și din zona geografică în care este produsă, însă nu este o invenție a celților și nici nu există dovezi că ar avea proprietăți terapeutice speciale datorită originii sale istorice.

Spre deosebire de sarea rafinată, sarea celtică:

• este mai puțin procesată;
• păstrează o parte dintre mineralele naturale din apa mării;
• are o culoare gri deschis datorită contactului cu argila din bazinele de evaporare;
• conține mai multă umiditate;
• are cristale mai mari și un gust mai complex.

Aceste caracteristici îi conferă valoare gastronomică, însă nu demonstrează automat beneficii medicale.

Cum este obținută?

Procesul de producție este aproape neschimbat de sute de ani.

Apa mării este direcționată printr-un sistem de bazine puțin adânci, unde soarele și vântul determină evaporarea treptată a apei. Cristalele de sare sunt apoi recoltate manual cu unelte tradiționale din lemn.

Contactul cu fundul argilos al bazinelor explică nuanța gri caracteristică și prezența unor minerale în cantități mici.

Prin comparație, sarea de masă obișnuită este extrasă fie din mine de sare, fie din apă marină și este apoi rafinată pentru a obține aproape exclusiv clorură de sodiu.

Ce conține sarea celtică?

Din punct de vedere chimic, componenta principală rămâne aceeași: aproximativ 94–98% clorură de sodiu (NaCl).

Restul este reprezentat de urme de minerale precum:

• magneziu;
• calciu;
• potasiu;
• fier;
• zinc;
• mangan;
• fosfor;
• sulf.

Aceste minerale sunt cele care stau la baza majorității afirmațiilor de marketing.

Problema este însă cantitatea.

Conține suficiente minerale pentru a influența sănătatea?

Nu.

Aceasta este una dintre cele mai importante concluzii ale literaturii științifice.

Deși sarea celtică conține mai multe minerale decât sarea rafinată, concentrațiile sunt extrem de mici.

De exemplu, o porție obișnuită de sare (aproximativ 2–3 grame pe zi) furnizează doar cateva miligrame de magneziu sau potasiu.

Prin comparație:

• un pumn de migdale oferă peste 70 mg magneziu;
• 100 g spanac furnizează aproximativ 80 mg magneziu;
• o banană conține peste 350 mg potasiu;
• un cartof copt oferă peste 900 mg potasiu.

Ar fi nevoie de cantități foarte mari de sare pentru a obține minerale comparabile cu cele provenite din alimentație.

Dar consumul unei cantități atât de mari de sare ar crește riscul de hipertensiune arterială, accident vascular cerebral și boli cardiovasculare.

Prin urmare, mineralele existente în sarea celtică nu reprezintă o sursă semnificativă din punct de vedere nutrițional.

Este mai sănătoasă decât sarea albă?

Răspunsul depinde de ceea ce înțelegem prin „mai sănătoasă”.

Din punct de vedere al gustului

Da.

Mulți bucătari preferă sarea celtică deoarece are:

• aromă mai complexă;
• textură diferită;
• cristale crocante;
• senzație mai plăcută în preparate.

Aceste caracteristici sunt reale.

Din punct de vedere nutrițional

Diferențele sunt foarte mici.

Organismul nu face diferența între ionii de sodiu proveniți din:

• sarea celtică;
• sarea de Himalaya;
• sarea de mare;
• sarea de masă.

Sodiul este același.

Sarea celtică produce mai puțină hipertensiune?

Nu există dovezi că ar produce un efect diferit asupra tensiunii arteriale.

Hipertensiunea este influențată în principal de:

• cantitatea totală de sodiu consumată;
• sensibilitatea individuală la sare;
• aportul de potasiu;
• greutatea corporală;
• activitatea fizică;
• funcția renală;
• factorii genetici.

Schimbarea tipului de sare nu modifică aceste mecanisme.

Dacă două persoane consumă aceeași cantitate de sodiu, una din sare celtică și cealaltă din sare rafinată, efectul asupra tensiunii arteriale va fi practic identic.

Dar conține mai puțin sodiu?

Aceasta este o afirmație frecvent întâlnită.

Tehnic, este parțial adevărat.

Pentru că are mai multă umiditate și alte minerale, procentul de sodiu poate fi ușor mai mic decât în sarea rafinată.

Totuși diferența este redusă și nu are importanță clinică.

Nu putem consuma mai multă sare doar pentru că este celtică.

Ce înseamnă că este nerafinată?

Rafinarea elimină impuritățile și o parte dintre mineralele secundare.

Acest lucru nu transformă însă sarea rafinată într-un aliment nesănătos.

Clorura de sodiu este aceeași.

În schimb, rafinarea permite:

• o compoziție constantă;
• eliminarea unor contaminanți;
• adăugarea iodului.

Acest ultim aspect este extrem de important.

Problema majoră: lipsa iodului

Mulți promotori ai sării celtice omit un detaliu esențial.

Majoritatea sortimentelor de sare celtică nu sunt iodate.

În România, sarea iodată este recomandată pentru prevenirea deficitului de iod, una dintre principalele cauze prevenibile ale gușii și hipotiroidismului.

Iodul este indispensabil pentru sinteza hormonilor tiroidieni.

Deficitul poate determina:

• gușă;
• hipotiroidism;
• tulburări cognitive la copii;
• afectarea dezvoltării neurologice fetale;
• complicații în sarcină.

Persoanele care renunță complet la sarea iodată trebuie să fie sigure că obțin suficient iod din alte surse:

• pește oceanic;
• fructe de mare;
• lactate;
• ouă;
• suplimente recomandate de medic.

În caz contrar, riscul de deficit crește.

Este adevărat că hidratează mai bine?

Acesta este unul dintre cele mai populare mituri.

Pe internet circulă rețete cu:

• apă;
• lămâie;
• sare celtică.

Aceste băuturi sunt prezentate drept „electrolyte water”.

Realitatea este diferită.

Apa simplă hidratează foarte eficient majoritatea oamenilor sănătoși.

Electroliții devin importanți în situații precum:

• exerciții fizice intense;
• transpirație abundentă;
• diaree;
• vărsături;
• temperaturi foarte ridicate.

În aceste situații există soluții de rehidratare formulate special, cu raport optim între:

• sodiu;
• glucoză;
• potasiu.

O jumătate de linguriță de sare celtică în apă nu reproduce compoziția unei soluții de rehidratare orală.

Ajută glandele suprarenale?

Nu.

Nu există dovezi științifice care să arate că sarea celtică:

• „vindecă suprarenalele”;
• tratează oboseala adrenală;
• stimulează secreția de cortizol.

Conceptul de „oboseală adrenală” nu este recunoscut ca diagnostic medical de societățile de endocrinologie.

Există insuficiență suprarenaliană, o boală serioasă, care necesită tratament hormonal și nu poate fi tratată prin consumul unui anumit tip de sare.

Reduce crampele musculare?

Nu există dovezi că sarea celtică este superioară altor surse de sodiu.

Crampele musculare sunt influențate de numeroși factori:

• oboseală musculară;
• deshidratare;
• deficit de magneziu;
• deficit de potasiu;
• deficit de calciu;
• boli neurologice;
• anumite medicamente.

Atribuirea tuturor crampelor deficitului de sodiu este o simplificare excesivă.

Detoxifică organismul?

Nu.

Organismul are propriile mecanisme de detoxifiere:

• ficatul;
• rinichii;
• plămânii;
• pielea;
• intestinul.

Nu există dovezi că sarea celtică accelerează eliminarea toxinelor.

Alcalinizează organismul?

Un alt mit frecvent.

pH-ul sângelui este menținut într-un interval extrem de îngust prin mecanisme foarte complexe.

Consumul unui anumit tip de sare nu modifică pH-ul organismului la persoanele sănătoase.

Există riscuri?

Da.

Ca orice tip de sare, consumul excesiv poate favoriza:

• hipertensiunea arterială;
• retenția de apă;
• agravarea insuficienței cardiace;
• agravarea bolii cronice de rinichi;
• risc cardiovascular crescut la persoanele sensibile la sodiu.

Faptul că o sare este naturală nu înseamnă că poate fi consumată fără limite.

Poate conține contaminanți?

Toate tipurile de sare marină pot conține urme de:

• metale grele;
• microplastice;
• contaminanți din mediul marin.

Nivelurile identificate în produsele comerciale sunt, în general, foarte mici și considerate sigure conform reglementărilor actuale, însă ideea că sarea naturală este complet lipsită de contaminanți nu este corectă.

Cum se compară principalele tipuri de sare?

Sarea de masă

Avantaje:

• ieftină;
• iodată;
• compoziție constantă.

Dezavantaje:

• gust mai puțin complex.

Sarea celtică

Avantaje:

• gust apreciat de mulți consumatori;
• textură plăcută;
• minerale în cantități mici;
• minim procesată.

Dezavantaje:

• mai scumpă;
• de regulă neiodată;
• beneficii medicale nedovedite.

Sarea de Himalaya

Avantaje:

• aspect atractiv;
• conține urme de minerale.

Dezavantaje:

• foarte promovată prin afirmații exagerate;
• nu aduce beneficii demonstrate față de alte tipuri de sare;
• de regulă neiodată.

Câtă sare ar trebui să consumăm?

Organizația Mondială a Sănătății recomandă: mai puțin de 5 grame de sare pe zi, echivalentul unei lingurițe rase.

Majoritatea populației consumă însă între 8 și 12 grame zilnic.

Problema principală nu este sarea adăugată la masă, ci sarea ascunsă în:

• mezeluri;
• brânzeturi;
• pâine;
• produse de patiserie;
• fast-food;
• conserve;
• snacksuri;
• sosuri industriale.

Reducerea acestor alimente are un impact mult mai mare asupra sănătății decât schimbarea unui tip de sare cu altul.

Cine poate folosi sarea celtică?

Poate fi o alegere bună pentru persoanele care:

• apreciază gustul;
• gătesc frecvent;
• preferă produse minim procesate;
• își asigură aportul adecvat de iod din alte surse.

Nu există însă motive medicale solide pentru care cineva să fie sfătuit să înlocuiască obligatoriu sarea iodată cu sarea celtică.

Ce spune cercetarea?

Până în prezent, studiile disponibile nu au demonstrat că sarea celtică:

• reduce mortalitatea;
• previne diabetul;
• scade riscul cardiovascular;
• tratează hipertensiunea;
• îmbunătățește funcția renală;
• accelerează metabolismul;
• produce o hidratare superioară;
• tratează oboseala cronică.

Majoritatea afirmațiilor promovate online provin din extrapolări teoretice sau din experiențe personale, nu din studii clinice randomizate de calitate.

Verdictul Dr. Petrache

Sarea celtică nu este un produs miraculos, dar nici unul inutil.

Are o textură și un gust apreciate de mulți consumatori, este mai puțin procesată și conține urme de minerale. Aceste caracteristici îi pot conferi valoare culinară, însă nu justifică promisiunile spectaculoase promovate pe rețelele sociale.

Din punct de vedere medical, organismul utilizează sodiul din sarea celtică la fel cum utilizează sodiul din sarea de masă. Diferențele nutriționale sunt mici și nu modifică semnificativ riscul de hipertensiune, bolile cardiovasculare sau starea generală de sănătate.

În schimb, un aspect important este conținutul de iod. Dacă folosiți exclusiv sare celtică și aceasta nu este iodată, trebuie să vă asigurați că obțineți suficient iod din alimentație sau, la nevoie, din suplimente recomandate de medic.

Mesajul esențial este simplu: nu tipul de sare reprezintă principala problemă, ci cantitatea consumată. O alimentație bazată pe alimente minim procesate, bogată în legume, fructe, leguminoase și surse de proteine de calitate, împreună cu limitarea aportului total de sodiu, are un impact incomparabil mai mare asupra sănătății decât alegerea între sarea celtică și sarea albă.

Cu alte cuvinte, dacă vă place gustul sării celtice, o puteți folosi cu moderație. Dacă însă o cumpărați pentru că ați auzit că vindecă, detoxifică sau hidratează mai bine organismul, cel mai probabil plătiți mai degrabă pentru o poveste de marketing decât pentru un beneficiu demonstrat științific.

CLINICA VIRTUALA DR. PETRACHE

Pentru consultatii in Clinica Virtuala Dr. Petrache trimiteti mail la: clinica@diabet-si-nutritie.ro