Insulina – aproape tot ce trebuie sa stii

Insulina a salvat si salveaza vieti, descoperirea ei a fost una din cele mai importante descoperiri din domeniul medicinei.

DESCOPERIRE

Oskar Minkowski a demonstrat in 1889 ca, indepartarea pancreasului la caine duce la aparitia diabetului zaharat. Paul Langerhans, in teza sa de doctorat, a prezentat descoperirea celulelor insulare care acum ii poarta numele si al caror rol este de a produce insulina.

Toate incercarile de a trata diabetul cu extracte de pancreas au fost sortite esecului. Tanarul canadian Frederick Banting, care lucra in laboratorul medical al profesorului MacLeod din Toronta, a efectuat in 1921, impreuna cu asistentul sau, studentul Charles Best, primul studiu pe caini cu diabet la care s-a administrat substanta, care, ulterior, va fi numita insulina.

In activitatea lor, acestia au fost asistati de chimistul Collip.

Nicolae Paulescu a desfasurat o remarcabila activitate de cercetare stiintifica in domeniul fiziologiei, privind in special metabolismul glucidelor, patogeneza diabetului zaharat, rolul pancreasului in asimilitia nutritiva, coagularea sangelui, mecanismul mortii subite etc. In 1906 Paulescu a elaborat o metoda originala de extirpare a hipofizei la caine pe cale trans-temporala, care ulterior va fi aplicata in chirurgia hipofizei la om. Cercetarile lui in chirurgia hipofizei, au inspirat activitatea neurochirurgului american Harvey Cushing.

In sesiunea din 23 iulie 1921 a Societatii de Biologie, Nicolae Paulescu prezinta in patru comunicari rezultatele cercetarilor sale privind acțiunea extractului pancreatic in cazurile de diabet. Paulescu publica separarea unui principiu activ antidiabetic din pancreas, pe care il denumește pancreina, in numarul din 31 august 1921 al revistei de specialitate Archives Internationales de Physiologie, revista cu aparitie simultana in Franta si Belgia.

In anul 1922, Paulescu obtine, de la Ministerul Industriei si Comerțului din Romania, brevetul de inventie nr. 6255 intitulat „Pancreina si procedeul sau de fabricare”.  In nici una din publicatii, Nicolae Paulescu nu aminteste de experimentele similare publicate de Israel Kleiner in 1915 si 1919.

Aceste publicatii au precedat cu 8-10 luni anuntarea de catre Frederick Grant Banting si Charles Herbert Best din Toronto (Canada) a descoperirii insulinei. Bazandu-se pe o traducere incorectă a textului articolelor publicate, Banting și Best neaga influenta rezultatelor la care ajunsese profesorul Paulescu si afirma ca desi Paulescu a demonstrat eficacitatea extrasului pancreatic in a reduce cantitatea zaharului sau a ureei din sange a animalelor diabetice, el ar fi declarat ca injectiile nu ar avea efect.

Comitetul de acordare a Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicina din anul 1923 ii recompenseaza pe Frederick Grant Banting si John Macleod pentru demonstrarea primului tratament eficace pentru diabet la om. Acestia au refuzat orice recompensa financiara pentru descoperirea lor si s-au preocupat ca aceasta sa ajunga cat mai rapid la dispozitia pacientilor.

Primul pacient diabetic tratat cu insulina a fost Leonard Thomson, pe 23 ianuarie 1922. In urma administrarii insulinei, glicemia sa a scazut de la 520 mg/dl la 120 mg/dl.

La momentul primei injectii, Leonard, care fusese diagnosticat cu diabet de trei ani, era internat in Spitalul General din Toronto.

Leonard intra si iesea din coma diabetica si cantarea doar 30 de kilograme la varsta de 14 ani. Tatal lui Leonard a fost de acord ca fiul lui sa fie primul care testa insulina, aceasta nu mai fusese niciodata pana atunci testata pe om.

Dupa ce a fost administrata o formula impura de insulina, starea lui Leonard nu s-a imbunatatit. S-a incercat apoi cu o formula purificata de insulina care i-a adus glicemia la normal, iar simptomele baiatului au disparut treptat.

In continuare tot in Toronto, medicii au mers la un spital de copii. Acolo asteptam sa moara copiii comatosi aflati in cetoacidoza diabetica.

Imaginati-va o camera plina de parinti care stateau langa patul copiilor asteptand moartea inevitabila a fiilor si fiicelor lor.

Medicii au mers din pat in pat si au injectat fiecare copil cu noul extract purificat – insulina.

In timp ce incepeau sa injecteze ultimul copil comatos, primul copil injectat a inceput sa se trezeasca. Unul cate unul, toti copiii s-au trezit din coma diabetica. O camera plina de moarte si jale, a devenit un loc plin de bucurie si speranta.

Acestea au fost inceputurile tratamentului cu insulina pentru cei ce sufereau de diabet zaharat tip 1.

TIPURILE DE INSULINA

Insulina cu actiune ultra-rapida 

Actioneaza cel mai rapid, in medie in 15 minute. Are un varf de actiune la 30 pana la 90 de minute, iar actiunea sa dureaza intre una si cinci ore. Acopera nevoile de insulina atunci cand mesele sunt luate in acelasi timp cu injectia. Majoritatea oamenilor care utilizeaza o insulina ultra-rapida, utilizeaza si o insulina lenta. Denumirile comerciale prezente pe piata sunt: NovoRapid (aspart), Fiasp (aspart), Apidra (glulisine) si Humalog (lispro).

Insulina inhalatorie cu actiune rapida Afrezza atinge varful actiunii in aproximativ 15 minute si poate dura pana la trei ore. Ea nu este insa recomandata fumatorilor, persoanelor cu boli cronice pulmonare ca astmul. Deasemenea Afrezza nu poate fi utilizata in tratamentul unei complicatii acute a diabetului zaharat denumita cetoacidoza diabetica.

Insulina cu actiune rapida 

Aceasta isi incepe efectul mai incet si il mentine mai mult timp: inceputul actiunii este in mod normal la 30 pana la 60 de minute, varful de actiune este la doua pana la patru ore, iar durata de actiune este de la cinci pana la opt ore. Este injectata cu 30 pana la 60 de minute inainte de masa. Denumirile comerciale includ Humulin R si Insuman R. Denumirea generica de R vine de la regular.

Insulina cu actiune intermediara 

Aceasta dureaza chiar mai mult. Isi incepe actiunea intr-o ora sau chiar trei ore, are un varf de actiune de la patru pana la 12 ore si o durata a actiunii de la 12 pana la 18 ore. Acest tip de insulina acopera nevoile unei persoane pentru jumatate de zi sau peste noapte. In multe cazuri, acest tip de insulina este prescrisa alaturi de insulina cu actiune rapida sau ultra-rapida. Este comercializata sub denumirea de Humulin N, unde N vine de la NPH.

Insulina cu actiune lenta

Dupa cum va asteptati, dureaza mai mult ca toate celelalte – pana la 26 de ore – asadar o injectie tipica o data pe zi acopera nevoia continua de insulina a organismului pentru o zi intreaga. Inceputul actiunii este dupa circa una, chiar doua ore de la administrare. Aceste tipuri de insulina sunt produse pentru a avea un varf de actiune minim, livrand insulina la o rata stabila. Denumirile comerciale includ Levemir (detemir), Lantus (glargin) si Toujeo (glargin). Cea mai noua insulina cu durata lunga de actiune este Tresiba (deglutec). Tresiba are o actiune de mai mult de 24 de ore daca este utilizata in mod regulat. Aceasta ii poate ajuta pe oamenii care uita din cand in cand sa isi injecteze insulina la aceiasi ora in fiecare zi. Asta nu inseamna insa ca pot sari peste o zi intreaga. Persoanele care urmeaza tratament cu insulina lenta, este posibil sa aiba nevoie si de insulina rapida sau ultra-rapida pentru a obtine un echilibru glicemic bun.

Insulina premixata 

Ofera un mod convenabil de a primi o combinatie de doua insuline intr-un singur cartus sau intr-un singur stilou de insulina. Fiecare premixata contine o insulina cu actiune intermediara si o insulina cu actiune rapida sau ultra-rapida. Cantitatea din fiecare insulina este identificata prin numarul ce urmeaza denumirea comerciala. De exemplu Humulin 70/30 contine 70% insulina cu actiune intermediara si 30% insulina cu actiune rapida. Alte denumiri comerciale pentru premixata sunt HumaMix, NovoMix. Acestea se administreaza de regula de doua sau de trei ori pe zi, inainte de masa. Isi incep actiunea de regula la 15 minute, au un varf al actiunii de la 30 de minute la cinci ore si o durata de intre 10 pana la 24 de ore.

INJECTIA DE INSULINA

Insulina se injecteaza in tesutul gras aflat sub piele. Locurile de injectare a insulinei trebuie schimbate periodic, pentru a preveni formarea de umflaturi sub piele, asa cum se intampla atunci cand insulina se administreaza in acelasi loc.

Pentru injectare se folosesc doar locurile sanatoase, fara cicatrici, vanatai, vase de sange sparte sau alunite. Cei mai multi pacienti isi injecteaza insulina in abdomen si coapse.

Insulina se absoarbe in sange diferit, in functie de locul de injectare, mai rapid in abdomen decat in coapse. Nu este nevoie sa dezinfectati pielea cu alcool inainte de injectarea insulinei. Daca observati modificari ale pielii la nivelul locului de injectare a insulinei (roseata, umflaturi), trebuie sa discutati cu medicul diabetolog.