Tratamentul de scădere în greutate la adolescenți

Excesul ponderal în adolescență nu este doar o problemă estetică și nici dovada lipsei de voință. Obezitatea este o boală cronică, influențată de factori genetici, hormonali, metabolici, psihologici, familiali și sociali. Atunci când nu este tratată, poate favoriza apariția precoce a diabetului zaharat de tip 2, hipertensiunii arteriale, dislipidemiei, ficatului gras, apneei de somn și problemelor articulare. În același timp, adolescentul poate fi afectat de stigmatizare, anxietate, depresie, izolare socială sau tulburări de comportament alimentar.

Tratamentul trebuie început fără rușinare, amenințări sau diete punitive. Obiectivul nu este ca adolescentul să atingă rapid un anumit număr pe cântar, ci să își îmbunătățească sănătatea, relația cu mâncarea, condiția fizică și calitatea vieții.

În anumite situații, schimbările alimentare și activitatea fizică nu sunt suficiente. Adolescenții cu obezitate pot beneficia de tratament medicamentos. Decizia trebuie luată medical, împreună cu adolescentul și familia sa.

Pentru o evaluare individualizată, părinții pot programa o consultație online în cadrul Clinicii Virtuale Dr. Petrache. Consultația este recomandată în prezența părintelui sau a reprezentantului legal și poate stabili investigațiile necesare, obiectivele nutriționale și oportunitatea unui tratament medicamentos.

Cum se stabilește dacă un adolescent are obezitate?

La adolescenți nu se folosesc automat limitele de indice de masă corporală – IMC – valabile pentru adulți. Corpul se dezvoltă, iar proporția normală de țesut adipos diferă în funcție de vârstă și sex.

În sistemul bazat pe percentile:

• supraponderea corespunde, de regulă, unui IMC între percentilele 85 și 95;
• obezitatea este definită printr-un IMC egal sau mai mare decât percentila 95;
• obezitatea severă este definită, în general, printr-un IMC egal sau mai mare decât 120% din valoarea percentilei 95.

Clasificarea poate diferi ușor în funcție de curbele folosite – Organizația Mondială a Sănătății, International Obesity Task Force sau CDC. Din acest motiv, un calculator obișnuit de IMC pentru adulți nu este suficient pentru evaluarea unui adolescent.

Greutatea nu trebuie interpretată izolat. Sunt importante și:

• viteza de creștere în înălțime;
• stadiul pubertar;
• evoluția greutății în ultimii ani;
• distribuția țesutului adipos;
• circumferința abdominală;
• istoricul familial;
• prezența complicațiilor metabolice.

De ce se îngrașă un adolescent?

În majoritatea cazurilor nu există o singură cauză. Obezitatea apare prin interacțiunea dintre predispoziția biologică și mediul în care trăiește adolescentul.

Factorii implicați pot include:

• predispoziție genetică;
• antecedente familiale de obezitate sau diabet;
• alimente foarte concentrate caloric;
• băuturi îndulcite;
• porții mari;
• mese neregulate;
• mâncat pe fond emoțional;
• somn insuficient;
• activitate fizică redusă;
• timp îndelungat petrecut în fața ecranelor;
• stres familial sau școlar;
• depresie, anxietate sau bullying;
• episoade de mâncat compulsiv;
• anumite medicamente;
• tulburări endocrine sau genetice.

Cauzele endocrine sunt mai rare decât se crede. Hipotiroidismul, sindromul Cushing sau alte boli hormonale pot contribui la creșterea în greutate, dar nu explică majoritatea cazurilor de obezitate. O cauză endocrină este mai probabilă atunci când acumularea ponderală se asociază cu încetinirea creșterii în înălțime, întârzierea pubertară sau alte semne clinice specifice.

Unele medicamente pot favoriza creșterea în greutate, printre care anumite antipsihotice, antidepresive, anticonvulsivante și corticosteroizi. Tratamentul nu trebuie întrerupt fără acordul medicului, dar schema terapeutică poate fi reevaluată.

Obezitatea apărută foarte devreme, însoțită de foame extremă, tulburări de dezvoltare sau particularități fizice, poate ridica suspiciunea unei forme genetice.

Ce trebuie evaluat înainte de începerea tratamentului?

Consultația nu ar trebui să se rezume la recomandarea „mănâncă mai puțin și fă mai mult sport”. Este necesară o evaluare medicală și nutrițională completă.

Aceasta poate include:

• greutatea, înălțimea și IMC-ul raportat la vârstă;
• tensiunea arterială;
• istoricul creșterii;
• programul meselor;
• consumul de băuturi îndulcite;
• episoadele de mâncat compulsiv;
• activitatea fizică;
• durata și calitatea somnului;
• sforăitul și pauzele respiratorii nocturne;
• ciclul menstrual;
• tratamentele administrate;
• istoricul familial de diabet și boli cardiovasculare;
• starea emoțională;
• imaginea corporală;
• eventualele comportamente de restricție, vărsături sau folosire a laxativelor.

În funcție de situație, medicul poate recomanda:

• glicemie;
• hemoglobină glicozilată;
• profil lipidic;
• transaminaze hepatice;
• evaluarea funcției tiroidiene;
• investigații pentru sindromul ovarelor polichistice;
• explorarea apneei obstructive de somn;
• alte analize orientate de istoricul medical și examenul clinic.

Determinarea insulinei și calcularea indicelui HOMA nu sunt obligatorii pentru fiecare adolescent. Investigațiile trebuie alese în funcție de context, nu sub forma unui pachet identic pentru toți pacienții.

Care trebuie să fie obiectivul tratamentului?

Obiectivul nu este întotdeauna scăderea rapidă în greutate. La un adolescent aflat încă în creștere, menținerea greutății pentru o perioadă, concomitent cu creșterea în înălțime, poate conduce la îmbunătățirea treptată a IMC-ului.

În obezitatea moderată sau severă poate fi necesară o scădere ponderală propriu-zisă. Ritmul și ținta trebuie stabilite individual.

Rezultatele tratamentului nu se măsoară doar prin cântar. Sunt importante și:

• reducerea circumferinței abdominale;
• normalizarea glicemiei;
• îmbunătățirea profilului lipidic;
• reducerea tensiunii arteriale;
• ameliorarea ficatului gras;
• somnul mai bun;
• creșterea rezistenței la efort;
• reducerea episoadelor de mâncat compulsiv;
• îmbunătățirea stării emoționale.

Un tratament care produce scădere în greutate, dar declanșează anxietate alimentară, vărsături provocate sau restricție severă nu poate fi considerat un tratament reușit.

Intervenția nutrițională

Adolescentul nu are nevoie de o dietă extrem de restrictivă. Dietele foarte hipocalorice, postul prelungit, eliminarea completă a carbohidraților și curele bazate pe sucuri sau suplimente pot afecta creșterea, masa musculară, densitatea osoasă și relația cu mâncarea.

Un plan alimentar corect urmărește:

• mese relativ regulate;
• reducerea băuturilor cu zahăr;
• limitarea produselor ultraprocesate;
• surse adecvate de proteine;
• legume și fructe;
• alimente bogate în fibre;
• hidratare corespunzătoare;
• porții adaptate nevoilor reale;
• păstrarea unor alimente preferate, în cantități potrivite;
• prevenirea foamei excesive și a mâncatului compulsiv.

Nu este recomandat ca adolescentul să primească permanent „mâncare de dietă”, în timp ce restul familiei consumă produse foarte calorice. Schimbările au mai multe șanse să fie menținute atunci când implică întreaga familie.

Părinții pot controla alimentele cumpărate și programul familiei, dar nu ar trebui să transforme fiecare masă într-un interogatoriu. Comentariile despre corp, comparațiile cu alți adolescenți și cântărirea zilnică pot agrava problema.

Un plan alimentar personalizat poate fi solicitat AICI, iar un consult in vederea initierii tratamentului de scadere in greutate poate fi solicitat AICI.

Activitatea fizică

Mișcarea este importantă pentru sănătate chiar și atunci când nu produce imediat o scădere spectaculoasă pe cântar. Ea îmbunătățește sensibilitatea la insulină, tensiunea arterială, somnul, masa musculară și starea psihică.

Recomandarea generală pentru adolescenți este de aproximativ 60 de minute de activitate fizică pe zi, dar această țintă poate fi atinsă progresiv. Un adolescent sedentar nu trebuie obligat să înceapă brusc antrenamente intense.

Pot fi potrivite:

• mersul alert;
• bicicleta;
• înotul;
• dansul;
• sporturile de echipă;
• drumețiile;
• exercițiile de forță adaptate vârstei;
• plimbările cu familia;
• activitățile fizice realizate împreună cu prietenii.

Activitatea trebuie aleasă și în funcție de preferințe, greutate și eventualele dureri articulare. Mișcarea nu trebuie folosită ca pedeapsă pentru ceea ce a mâncat adolescentul.

Somnul și utilizarea ecranelor

Adolescenții au nevoie, în general, de 8–10 ore de somn pe noapte. Privarea de somn poate amplifica foamea, pofta pentru alimente concentrate caloric, iritabilitatea și oboseala care reduce activitatea fizică.

Sunt utile:

• o oră relativ constantă de culcare;
• evitarea telefonului în pat;
• reducerea băuturilor cu cofeină seara;
• limitarea jocurilor și rețelelor sociale înainte de somn;
• evaluarea sforăitului puternic și a pauzelor respiratorii.

Apneea de somn este frecvent subdiagnosticată la adolescenții cu obezitate și poate produce somnolență, dificultăți de concentrare, dureri de cap dimineața și performanțe școlare reduse.

Rolul suportului psihologic

Obezitatea poate afecta profund imaginea corporală. Mulți adolescenți au fost ironizați, excluși sau criticați chiar de persoane apropiate. Uneori mâncarea este folosită pentru reglarea emoțiilor, iar alteori adolescentul alternează restricția severă cu episoade de pierdere a controlului.

Evaluarea psihologică este importantă dacă există:

• depresie;
• anxietate;
• izolare socială;
• bullying;
• stimă de sine foarte redusă;
• mâncat compulsiv;
• vărsături provocate;
• folosirea laxativelor;
• restricție alimentară severă;
• automutilare;
• idei suicidare.

O tulburare de comportament alimentar necesită tratament specializat. În această situație, simpla prescriere a unei diete pentru slăbit poate agrava problema.

Când poate fi recomandat tratamentul medicamentos?

Tratamentul medicamentos poate fi luat în considerare la adolescenții cu obezitate, în special atunci când:

• intervenția nutrițională nu a produs un răspuns suficient;
• obezitatea este moderată sau severă;
• există prediabet sau diabet zaharat de tip 2;
• este prezentă hipertensiunea;
• există dislipidemie;
• a apărut ficatul gras;
• adolescentul are apnee de somn;
• greutatea limitează mobilitatea sau calitatea vieții;
• riscul de progresie este mare.

Ghidul Academiei Americane de Pediatrie recomandă ca adolescenților cu vârsta de cel puțin 12 ani și obezitate să li se poată oferi farmacoterapie, conform indicațiilor, riscurilor și beneficiilor fiecărui medicament, ca parte a unui program complex de tratament. Medicația nu înlocuiește intervenția nutrițională și suportul comportamental. Ghidul AAP pentru obezitatea pediatrică

Medicamentele nu sunt indicate pentru slăbire cosmetică, pentru câteva kilograme considerate deranjante sau pentru obținerea rapidă a unui anumit aspect fizic.

Ce medicamente sunt autorizate pentru adolescenții cu obezitate?

În Uniunea Europeană, principalele medicamente cu indicație pentru obezitatea obișnuită la adolescenți sunt liraglutida și semaglutida.

Liraglutida

Liraglutida este un agonist al receptorului GLP-1. Acționează asupra mecanismelor care reglează foamea și sațietatea, contribuind la reducerea aportului alimentar.

În Uniunea Europeană, Saxenda poate fi utilizată la adolescenții de cel puțin 12 ani care au obezitate conform pragurilor pediatrice și o greutate de peste 60 kg. Tratamentul se administrează zilnic, iar doza este crescută progresiv.

Conform informațiilor Agenției Europene a Medicamentului, tratamentul trebuie oprit și reevaluat dacă adolescentul nu obține o reducere de cel puțin 4% a IMC-ului sau a scorului IMC după 12 săptămâni la doza maximă ori la doza maximă tolerată. Indicația europeană pentru Saxenda

Semaglutida

Semaglutida este tot un agonist al receptorului GLP-1, dar se administrează o dată pe săptămână. În Uniunea Europeană, Wegovy este autorizat de la vârsta de 12 ani pentru adolescenții cu IMC egal sau mai mare decât percentila 95 și greutate de peste 60 kg.

În studiul STEP TEENS, după 68 de săptămâni, modificarea medie a IMC-ului a fost de aproximativ −16,1% în grupul tratat cu semaglutidă, comparativ cu o creștere de 0,6% în grupul placebo. Aproximativ 73% dintre adolescenții tratați au obținut o scădere de cel puțin 5% din greutate. Rezultatele au fost obținute împreună cu intervenția asupra stilului de viață, nu prin administrarea izolată a medicamentului. Studiul STEP TEENS

Conform EMA, tratamentul trebuie oprit și reevaluat dacă IMC-ul nu scade cu cel puțin 5% după 12 săptămâni la doza maximă sau maxim tolerată. Indicația europeană pentru Wegovy

Poate fi utilizat Mounjaro la adolescenți pentru slăbit?

La momentul acestui articol 08.2026, Mounjaro nu este aprobat pentru scaderea in greutate la adolescenti in Europa. În iulie 2026, tirzepatida – Mounjaro – are în Uniunea Europeană indicație pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 de la vârsta de 10 ani. Indicația sa pentru managementul greutății se adresează însă adulților.

Prin urmare, faptul că tirzepatida poate fi utilizată la un adolescent cu diabet zaharat de tip 2 nu înseamnă că este automat autorizată pentru tratamentul obezității la orice persoană sub 18 ani. Utilizarea Mounjaro exclusiv pentru scădere în greutate la adolescent nu reprezintă, în prezent, indicația europeană standard.

De asemenea, Ozempic este un medicament indicat pentru diabet, nu varianta de semaglutidă autorizată pentru tratamentul obezității. Medicamentele nu trebuie cumpărate sau înlocuite între ele pe baza recomandărilor de pe rețelele sociale.

Metforminul ajută la slăbit?

Metforminul poate fi indicat adolescenților cu diabet zaharat de tip 2, prediabet în anumite situații, sindrom al ovarelor polichistice sau alte probleme metabolice. Uneori produce o scădere modestă în greutate, dar nu este un medicament destinat în primul rând tratamentului obezității.

Prezența unei valori crescute a insulinei nu înseamnă automat că adolescentul are nevoie de metformin. Decizia trebuie bazată pe tabloul metabolic complet.

Ce reacții adverse pot avea medicamentele GLP-1?

Cele mai frecvente sunt digestive:

• greață;
• senzație de plenitudine;
• vărsături;
• dureri abdominale;
• constipație;
• diaree;
• reflux;
• reducerea importantă a apetitului.

Creșterea progresivă a dozei poate îmbunătăți toleranța. Nu este normal ca adolescentul să fie menținut într-o stare de greață severă sau să nu mai poată mânca suficient.

Tratamentul necesită supraveghere medicală, mai ales în cazul:

• vărsăturilor persistente;
• deshidratării;
• durerii abdominale severe;
• problemelor biliare;
• suspiciunii de pancreatită;
• diabetului tratat și cu alte medicamente;
• bolilor digestive severe;
• antecedentelor medicale care pot contraindica tratamentul;
• apariției sau agravării simptomelor depresive.

La adolescentele care pot rămâne însărcinate trebuie discutată contracepția. Medicamentele pentru scădere ponderală nu sunt destinate utilizării în timpul sarcinii.

Consultația medicală pentru stabilirea indicației, analizelor și monitorizării poate fi programată prin clinica-virtuala.ro. Tratamentul nu trebuie început cu produse cumpărate de pe internet sau obținute de la o altă persoană.

Cât timp trebuie continuat tratamentul?

Obezitatea este o boală cronică, iar medicația nu trebuie privită ca o „cură” de câteva săptămâni. După întrerupere, foamea și mecanismele biologice care favorizează creșterea în greutate pot reveni.

Durata tratamentului depinde de:

• răspunsul obținut;
• toleranță;
• evoluția IMC-ului;
• complicațiile metabolice;
• sănătatea psihică;
• preferințele adolescentului;
• disponibilitatea medicamentului;
• raportul dintre beneficii și riscuri.

Lipsa unui răspuns suficient impune reevaluarea, nu creșterea necontrolată a dozei. În același timp, un răspuns bun nu justifică oprirea bruscă fără un plan de menținere.

Ce nu trebuie să facă părinții?

Părinții ar trebui să evite:

• criticile repetate despre corp;
• comparațiile cu frații sau colegii;
• cântărirea zilnică;
• ascunderea sau încuierea alimentelor;
• interzicerea completă a deserturilor;
• recompensele alimentare;
• obligarea adolescentului să termine tot din farfurie;
• dietele găsite pe internet;
• suplimentele de slăbit;
• ceaiurile laxative;
• postul prelungit;
• administrarea medicamentelor prescrise altcuiva;
• comentariile despre „voință” sau „lene”.

O discuție mai potrivită ar putea suna astfel: „Vrem să te ajutăm să te simți mai bine și să îți protejăm sănătatea. Nu vrem să te judecăm și nu trebuie să faci asta singur.”

Adolescentul trebuie implicat în alegerea obiectivelor. Un tratament impus cu forța are puține șanse să fie menținut.

Când este necesară o evaluare medicală cât mai curând?

Consultația nu trebuie amânată dacă apar:

• sete excesivă și urinări frecvente;
• scădere inexplicabilă în greutate după o perioadă de obezitate;
• tensiune arterială crescută;
• sforăit puternic și pauze respiratorii;
• somnolență marcată;
• menstruații foarte neregulate;
• acnee severă și pilozitate excesivă;
• dureri abdominale persistente;
• creștere rapidă în greutate asociată cu încetinirea creșterii în înălțime;
• episoade de mâncat compulsiv;
• vărsături provocate;
• depresie, automutilare sau idei suicidare.

Manifestările psihice severe reprezintă o prioritate și necesită evaluare rapidă de specialitate.

Tratamentul corect este individualizat

Nu fiecare adolescent cu obezitate are nevoie de medicamente, dar nici nu este corect ca tratamentul să fie amânat automat până la vârsta de 18 ani. Pentru unii adolescenți, intervenția nutrițională și sprijinul familiei sunt suficiente. Pentru alții, medicația poate reduce foamea biologică și poate permite aplicarea mai realistă a schimbărilor alimentare.

Decizia trebuie să țină cont de vârstă, IMC, stadiul pubertar, analize, istoricul medical, sănătatea emoțională și preferințele adolescentului.

Dacă adolescentul dumneavoastră se confruntă cu obezitate sau a încercat repetat să slăbească fără rezultate durabile, puteți programa o consultație online accesând Clinica Virtuală Dr. Petrache. În urma evaluării se poate stabili dacă sunt necesare analize suplimentare sau dacă există indicație pentru tratament medicamentos și monitorizare medicală.