Fika suedeză sau Siesta spaniolă – răsfăț sau necesitate?

În Suedia, oamenii își întrerup activitatea pentru fika. În Spania, tradiția ne-a făcut cunoscut un alt cuvânt: siesta.

Două țări aflate aproape la extremele Europei. Două culturi diferite. Două moduri diferite de a spune același lucru:

Oprește-te puțin.

Pentru noi, însă, pauza a devenit aproape suspectă. Dacă stai la cafea în timpul programului, pierzi vremea. Dacă dormi după-amiaza, ești leneș. Dacă nu răspunzi imediat la un mesaj, nu ești suficient de implicat.

Dar dacă suedezii și spaniolii au înțeles ceva ce noi am uitat?

Dacă pauza nu este neapărat un răsfăț, ci o necesitate biologică?

Ce este fika suedeză?

Fika este unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri suedeze și este dificil de tradus printr-un singur cuvânt.

Am putea spune „pauză de cafea”, dar ar fi prea puțin.

Fika înseamnă să întrerupi ceea ce faci, să bei o cafea sau un ceai, eventual să mănânci ceva și, foarte important, să ieși pentru câteva minute din ritmul activității tale.

Poate avea loc la serviciu, acasă sau într-o cafenea. Poate fi petrecută alături de colegi și prieteni sau chiar singur.

Cafeaua nu este partea esențială.

Pauza este.

Și ce este siesta?

Siesta este asociată tradițional cu perioada de odihnă de după masa de prânz, în special în Spania și în alte țări cu climă caldă.

Imaginea clasică este simplă: masa de prânz, activitatea se oprește, magazinele se închid, oamenii merg acasă și dorm.

Realitatea Spaniei moderne este, bineînțeles, mult mai complicată.

Nu toți spaniolii dorm după-amiaza și nici întreaga țară nu se oprește zilnic pentru siesta. Programul de muncă modern, naveta și viața urbană au schimbat mult acest obicei.

Dar ideea din spatele siestei rămâne interesantă:

în mijlocul zilei există un moment în care organismului i se permite să încetinească.

De ce ni se face somn după prânz?

Nu este obligatoriu pentru că am mâncat prea mult.

Organismul nostru funcționează după un ritm circadian de aproximativ 24 de ore, care influențează somnul, starea de vigilență, temperatura corporală și numeroase procese hormonale și metabolice.

Pe lângă nevoia puternică de somn din timpul nopții, la multe persoane apare în prima parte a după-amiezii o scădere naturală a vigilenței.

Masa poate accentua senzația, mai ales dacă este foarte abundentă, dar nu este singura explicație.

Cu alte cuvinte, acel moment de la începutul după-amiezii în care simțim că ne-ar prinde bine să închidem ochii nu este neapărat un defect de caracter.

Are și o componentă biologică.

Este somnul de după-amiază sănătos?

Depinde.

Un somn scurt în timpul zilei poate îmbunătăți temporar vigilența, dispoziția și anumite aspecte ale performanței cognitive, mai ales atunci când persoana este obosită sau nu a dormit suficient.

Dar există o diferență importantă între un pui de somn scurt și trei ore de somn după-amiaza.

Pentru multe persoane, un somn de aproximativ 10–30 de minute poate oferi o senzație de refacere fără a intra prea profund în etapele somnului.

Dacă dormim mult mai mult, putem ajunge în somn profund și ne putem trezi cu acea senzație neplăcută de confuzie și moleșeală numită inerție a somnului.

Iar dacă dormim prea târziu sau prea mult după-amiaza, putem avea dificultăți în a adormi seara.

Prin urmare, siesta nu trebuie interpretată ca o recomandare de a recupera în fiecare după-amiază ore întregi de somn.

Fika nu ne lasă să dormim. Atunci la ce folosește?

Fika oferă alt tip de recuperare.

Nu dormim, dar întrerupem sarcina pe care o desfășurăm.

Atenția susținută nu este infinită. După perioade lungi de concentrare, apare oboseala cognitivă, iar capacitatea de a menține aceeași performanță poate scădea.

O pauză scurtă ne permite să schimbăm contextul.

Ne ridicăm de pe scaun.

Privim în altă parte decât în monitor.

Vorbim cu cineva.

Bem o cafea.

Poate ieșim câteva minute afară.

Apoi revenim la activitatea noastră.

Nu este somn, dar este tot o formă de recuperare.

Există însă o problemă: noi nu prea mai știm să luăm pauze

Spunem că luăm o pauză și deschidem Instagram.

Închidem documentul la care lucrăm și deschidem WhatsApp.

Ne ridicăm de la calculator și luăm telefonul cu noi.

Mergem la cafea și verificăm e-mailurile.

Tehnic, ne-am oprit din muncă.

Creierul însă continuă să primească informație după informație.

Imagine.

Text.

Mesaj.

Notificare.

Video.

Alt mesaj.

Este o pauză de la sarcina profesională, dar nu neapărat și o pauză de la stimulare.

Fika sau siesta?

De fapt, ele răspund unor nevoi ușor diferite.

Fika poate fi utilă atunci când avem nevoie să întrerupem concentrarea, să ne ridicăm, să socializăm și să ne detașăm câteva minute de muncă.

Siesta poate fi utilă atunci când problema este somnolența și avem posibilitatea unui somn scurt.

Una oferă pauză cognitivă și socială.

Cealaltă poate oferi somn și recuperare fiziologică.

Nu trebuie neapărat să alegem între ele.

Dar cafeaua și somnul par opuse

Și chiar sunt, într-o anumită măsură.

Cafeina blochează receptorii pentru adenozină, una dintre substanțele implicate în acumularea presiunii pentru somn.

De aceea cafeaua ne poate face temporar mai vigilenți.

Somnul face exact altceva: permite organismului să reducă efectiv presiunea acumulată pentru somn.

De aici apare o diferență interesantă:

cafeaua poate masca temporar oboseala; somnul contribuie la recuperarea ei.

Asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm la cafea.

Înseamnă doar că o cafea nu poate înlocui somnul de care organismul are nevoie.

Fika vine însă adesea și cu un kanelbulle

În Suedia, fika poate însemna cafea alături de celebrul kanelbulle – ruloul suedez cu scorțișoară – sau de alte produse de patiserie.

Și aici apare o confuzie importantă.

Dacă pauza este benefică, nu înseamnă că organismul are nevoie și de o prăjitură de fiecare dată când facem pauză.

Pentru persoanele cu diabet, prediabet, insulinorezistență, obezitate sau pentru cele care încearcă să scadă în greutate, două pauze zilnice transformate automat în gustări dulci pot aduce un aport caloric și glucidic semnificativ.

Putem păstra fika și fără desert.

O cafea fără zahăr.

Un ceai.

O plimbare de zece minute.

O conversație cu un coleg.

Avem nevoie de pauză. Nu avem nevoie obligatoriu de prăjitură.

Dar nici siesta nu poate repara lipsa somnului de noapte

Aceasta este cealaltă capcană.

Dacă dormim constant cinci ore pe noapte și încercăm să compensăm printr-un pui de somn în fiecare după-amiază, nu am rezolvat problema principală.

Somnul nocturn suficient și regulat rămâne fundamental.

Iar somnolența excesivă în timpul zilei nu trebuie normalizată automat drept „nevoie de siesta”.

Dacă o persoană doarme aparent suficient noaptea și totuși adoarme frecvent în timpul zilei, mai ales dacă sforăie puternic, are pauze respiratorii observate în somn sau se trezește neodihnită, trebuie luată în calcul și existența unei tulburări de somn, inclusiv apneea obstructivă în somn.

Uneori corpul nu cere „siesta”.

Cere să aflăm de ce suntem atât de obosiți.

Pauza nu este opusul productivității

Poate că aceasta este ideea cea mai importantă.

Am construit o cultură în care timpul pare să aibă valoare doar atunci când producem ceva.

Dar organismul nostru funcționează prin alternanță.

Activitate și recuperare.

Veghe și somn.

Efort și repaus.

Concentrare și relaxare.

Nu inspirăm fără să expirăm.

Nu putem nici să funcționăm permanent la capacitate maximă fără perioade de recuperare.

Răsfăț sau necesitate?

Poate că fika și siesta sunt expresii culturale diferite ale aceleiași realități biologice:

oamenii au nevoie de pauze.

Nu înseamnă că trebuie să adoptăm literal stilul suedez sau spaniol.

Nu trebuie să mâncăm un kanelbulle la ora 10:00 și nici să dormim două ore după prânz.

Dar putem învăța ceva din ambele obiceiuri.

De la suedezi:

oprește-te înainte să fii epuizat.

De la spanioli:

odihna nu este lene.

Poate că adevăratul lux al lumii moderne nu este cafeaua scumpă, vacanța sau restaurantul sofisticat.

Este să îți permiți zece minute în care să nu răspunzi nimănui.

Să bei cafeaua fără telefon.

Să închizi ochii pentru câteva minute dacă ești obosit.

Să te ridici de la birou.

Să ieși afară.

Și să nu te simți vinovat pentru asta.

Pentru că uneori pauza nu este ceea ce ne împiedică să funcționăm bine.

Este tocmai ceea ce ne permite să continuăm.