Paralizia Bell în diabetul zaharat

Paralizia Bell este una dintre cele mai frecvente cauze de paralizie facială periferică și reprezintă o afecțiune care poate apărea la orice persoană, însă este întâlnită mai frecvent la pacienții cu diabet zaharat. Pentru mulți oameni, debutul este dramatic: se trezesc dimineața și observă că nu mai pot închide un ochi, colțul gurii este căzut, iar fața pare „strâmbă” pe o parte.

Deși aspectul poate fi alarmant și poate semăna cu un accident vascular cerebral, paralizia Bell este o afecțiune diferită, care afectează nervul facial și care, în majoritatea cazurilor, are un prognostic favorabil.

Pentru persoanele cu diabet zaharat, însă, lucrurile pot fi ceva mai complexe, deoarece diabetul poate reprezenta atât un factor de risc pentru apariția paraliziei Bell, cât și un element care poate influența recuperarea.

Ce este paralizia Bell?

Paralizia Bell reprezintă o paralizie periferică acută a nervului facial (nervul cranian VII).

Nervul facial controlează:

• mișcările musculaturii feței;
• închiderea pleoapelor;
• ridicarea sprâncenelor;
• zâmbetul;
• anumite funcții ale gustului;
• secreția lacrimală și salivară.

Atunci când nervul facial se inflamează și se umflă, acesta poate fi comprimat în canalul osos prin care trece, ceea ce duce la apariția simptomelor caracteristice.

De ce apare paralizia Bell?

Cauza exactă nu este întotdeauna cunoscută.

În prezent se consideră că, în multe cazuri, este implicată reactivarea unor virusuri latente, în special:

• virusul herpes simplex;
• virusul varicelo-zosterian;
• virusul Epstein-Barr;
• citomegalovirusul.

Totuși, nu toate cazurile sunt cauzate de infecții virale.

La persoanele cu diabet zaharat, afectarea microvasculară și inflamația nervilor pot contribui suplimentar la apariția bolii.

Care este legătura dintre diabet și paralizia Bell?

Numeroase studii au arătat că paralizia Bell este mai frecventă la pacienții cu diabet zaharat decât în populația generală.

Există mai multe explicații posibile.

Afectarea vaselor mici de sânge

Diabetul poate afecta vasele de sânge care hrănesc nervii.

Atunci când circulația este compromisă, nervul facial devine mai vulnerabil la inflamație și ischemie.

Inflamația cronică

Persoanele cu diabet prezintă adesea un grad crescut de inflamație sistemică.

Acest mediu inflamator poate favoriza apariția neuropatiilor și a altor complicații neurologice.

Vulnerabilitatea crescută la infecții

Hiperglicemia poate afecta funcționarea sistemului imunitar și poate favoriza reactivarea unor virusuri implicate în apariția paraliziei Bell.

Neuropatia diabetică

Deși neuropatia diabetică afectează cel mai frecvent membrele inferioare, diabetul poate determina și alte tipuri de afectare nervoasă, inclusiv la nivelul nervilor cranieni.

Cum se manifestă paralizia Bell?

Simptomele apar de obicei brusc, pe parcursul câtorva ore sau în decurs de una-două zile.

Pacientul poate observa:

• căderea colțului gurii;
• imposibilitatea de a închide complet un ochi;
• dificultăți la zâmbet;
• ștergerea ridurilor de pe frunte;
• dificultate la mestecat;
• scurgerea alimentelor sau lichidelor din colțul gurii;
• sensibilitate crescută la sunete;
• modificarea gustului;
• uscăciune oculară.

În multe cazuri, simptomele sunt însoțite de o durere discretă în spatele urechii înainte de instalarea paraliziei.

Paralizia Bell sau accident vascular cerebral?

Aceasta este una dintre cele mai frecvente întrebări.

În accidentul vascular cerebral, de obicei pacientul poate ridica sprânceana și poate încreți fruntea pe partea afectată.

În paralizia Bell, întreaga jumătate a feței este afectată:

• fruntea nu se mai poate încreți;
• sprânceana nu se mai ridică;
• ochiul nu se închide complet;
• colțul gurii este căzut.

Totuși, orice paralizie facială instalată brusc necesită evaluare medicală rapidă pentru excluderea altor cauze neurologice.

De ce este important controlul glicemiei?

În cazul persoanelor cu diabet, hiperglicemia poate influența negativ recuperarea nervului facial.

Nivelurile mari ale glicemiei:

• cresc inflamația;
• afectează microcirculația;
• încetinesc procesele de regenerare nervoasă;
• favorizează complicațiile neurologice.

Din acest motiv, perioada de recuperare reprezintă un moment în care controlul glicemic devine deosebit de important.

Cum se tratează paralizia Bell?

Tratamentul trebuie inițiat cât mai rapid după apariția simptomelor.

Corticoterapia

Administrarea precoce de corticosteroizi reprezintă tratamentul standard și crește semnificativ șansele de recuperare completă.

Pentru pacienții cu diabet zaharat, utilizarea cortizonului necesită monitorizarea atentă a glicemiei deoarece poate determina creșteri importante ale acesteia.

Uneori este necesară ajustarea temporară a tratamentului antidiabetic.

Protecția oculară

Imposibilitatea închiderii complete a pleoapei poate duce la:

• uscăciunea corneei;
• keratită;
• ulcerații corneene.

De aceea sunt frecvent recomandate:

• lacrimi artificiale;
• geluri oftalmice;
• protecție oculară pe timpul nopții.

Kinetoterapia facială

Exercițiile faciale și fizioterapia pot contribui la recuperarea funcției musculare.

Tratamentul factorilor de risc

Controlul diabetului, al hipertensiunii și al dislipidemiei poate susține procesul de recuperare.

Cât durează recuperarea?

Vestea bună este că majoritatea pacienților se recuperează.

Primele semne de ameliorare apar de obicei în câteva săptămâni.

Recuperarea completă poate necesita:

• câteva săptămâni;
• câteva luni;
• în unele cazuri până la un an.

Pacienții cu diabet pot avea uneori o recuperare mai lentă decât persoanele fără diabet.

Pot rămâne sechele?

În majoritatea cazurilor, recuperarea este foarte bună.

Totuși, un număr redus de pacienți pot prezenta:

• slăbiciune facială reziduală;
• asimetrie discretă;
• sincinezii (mișcări involuntare asociate);
• lăcrimare excesivă;
• contracturi musculare.

Riscul este mai mare în cazurile severe sau atunci când recuperarea începe târziu.

Experiența pacienților cu diabet

Pentru mulți pacienți cu diabet, apariția paraliziei Bell este extrem de stresantă. Simptomele apar brusc, sunt vizibile și afectează expresia facială, comunicarea și încrederea în sine.

Din fericire, paralizia Bell nu înseamnă că diabetul este „scăpat de sub control” și nu reprezintă neapărat semnul unei complicații severe. În majoritatea situațiilor, cu tratament adecvat și monitorizare atentă a glicemiei, evoluția este favorabilă.

Ce pot face pacienții pentru a susține recuperarea?

Pe lângă tratamentul recomandat de medic, sunt utile:

• menținerea glicemiilor cât mai aproape de valorile țintă;
• respectarea tratamentului prescris;
• utilizarea corectă a lacrimilor artificiale;
• efectuarea exercițiilor faciale recomandate;
• somn suficient;
• evitarea fumatului;
• controlul tensiunii arteriale și al colesterolului.

Concluzii

Paralizia Bell reprezintă o afecțiune neurologică relativ frecventă, caracterizată prin paralizia brusc instalată a unei jumătăți a feței. Persoanele cu diabet zaharat prezintă un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune, probabil din cauza afectării microvasculare, inflamației cronice și vulnerabilității crescute a nervilor.

Deși debutul este adesea alarmant, majoritatea pacienților au o evoluție favorabilă și se recuperează complet. Pentru persoanele cu diabet, controlul atent al glicemiei și monitorizarea medicală adecvată reprezintă elemente importante ale procesului de vindecare.

CLINICA VIRTUALA DR. PETRACHE

Pentru consultatii in Clinica Virtuala Dr. Petrache trimiteti mail la: clinica@diabet-si-nutritie.ro