Cromul si diabetul zaharat

Cromul și diabetul zaharat

Cromul este un oligoelement esențial, adesea trecut cu vederea, dar care joacă un rol important în metabolismul glucozei și al lipidelor. De-a lungul ultimelor decenii, s-au desfășurat numeroase cercetări pentru a înțelege dacă suplimentarea cu crom ar putea avea beneficii reale pentru persoanele cu diabet zaharat, în special pentru cei cu diabet de tip 2 și insulino-rezistență. Într-o epocă în care interesul pentru tratamente complementare este tot mai ridicat, cromul a devenit un subiect de dezbatere intensă în rândul pacienților. Acest articol își propune să ofere o privire completă asupra rolului cromului în organism, potențialul său în gestionarea diabetului și modul corect în care poate fi utilizat.

CLINICA VIRTUALA DR. PETRACHE

Pentru consultatii in Clinica Virtuala Dr. Petrache trimiteti mail la: clinica@diabet-si-nutritie.ro

Ce este cromul și ce funcție are în organism

Cromul este un mineral esențial care se găsește în cantități foarte mici în corpul uman. Cea mai cunoscută formă biologic activă este cromul trivalent (Cr3+), spre deosebire de cromul hexavalent (Cr6+), care este toxic. Cromul trivalent este implicat în metabolismul glucidelor, proteinelor și lipidelor, contribuind la eficiența insulinei, hormonul care reglează nivelul glucozei în sânge. Practic, cromul acționează ca un cofactor pentru insulină, îmbunătățind atașarea acesteia de receptorii celulari și facilitând transportul glucozei în celule, acolo unde este transformată în energie. De asemenea, există dovezi că cromul poate influența nivelul colesterolului, reducând trigliceridele și crescând fracțiunea HDL (colesterolul „bun”).

Surse alimentare de crom

Cromul se regăsește natural într-o varietate de alimente, însă în cantități foarte mici și variabile. Printre cele mai bune surse se numără drojdia de bere, ficatul, carnea de vită slabă, ouăle, broccoli, cerealele integrale, merele, bananele, legumele verzi și nucile. Totuși, absorbția cromului din alimente este relativ scăzută, variind între 0,4% și 2,5% din cantitatea ingerată. Absorbția poate fi influențată negativ de prezența altor substanțe în dietă, cum ar fi fitatii din cerealele integrale sau oxalații din spanac. În același timp, absorbția este îmbunătățită în prezența vitaminei C și a niacinei. Pierderile de crom pot apărea în timpul procesării alimentelor, prin rafinare și gătire excesivă, iar nivelurile din organism pot scădea în condiții de stres, infecții, sarcină sau în urma unui aport excesiv de zahăr rafinat.

Cromul și sensibilitatea la insulină

Legătura dintre crom și diabet se bazează în principal pe rolul acestui mineral în creșterea sensibilității celulelor la insulină. Numeroase studii au arătat că suplimentarea cu crom, în special sub formă de picolinat de crom, poate contribui la scăderea glicemiei a jeun, a nivelului hemoglobinei glicate (HbA1c) și la îmbunătățirea toleranței la glucoză. Aceste efecte sunt mai pronunțate în rândul persoanelor cu deficit de crom sau cu diabet slab controlat. Un meta-analiză publicată în 2021 a inclus peste 20 de studii clinice randomizate și a concluzionat că administrarea cromului, în doze cuprinse între 200 și 1000 µg/zi, poate aduce îmbunătățiri semnificative ale controlului glicemic, fără efecte adverse importante. În plus, s-a observat o scădere moderată a greutății corporale și o reducere a apetitului pentru dulciuri, ceea ce poate aduce beneficii suplimentare pentru pacienții cu diabet de tip 2 și obezitate.

PLAN NUTRITIONAL PERSONALIZAT

Pentru un Plan nutritional personalizat realizat chiar de Dr. Petrache trimiteti mail la: clinica@diabet-si-nutritie.ro sau achizitionati planul dorit de AICI si va contactam noi.

Tipuri de suplimente cu crom

Pe piață există mai multe forme de suplimente cu crom, cele mai comune fiind picolinatul de crom, nicotinatul de crom, polinicotinatul de crom și clorura de crom. Dintre acestea, picolinatul de crom este cel mai frecvent utilizat în studiile clinice și are o biodisponibilitate crescută. Este important de reținut că suplimentele trebuie administrate conform indicațiilor unui specialist, deoarece excesul de crom poate duce la efecte adverse, inclusiv afectarea ficatului sau a rinichilor, mai ales la doze foarte mari sau pe termen lung. În general, doza zilnică recomandată de crom pentru adulți este de 25–35 µg/zi, însă în scop terapeutic, sub supraveghere medicală, se pot utiliza doze mai mari, de până la 1000 µg/zi.

Cromul în diabetul de tip 2

Majoritatea studiilor privind cromul și diabetul se referă la persoanele cu diabet de tip 2, unde insulina este produsă în organism, dar nu este eficient utilizată. În acest context, cromul pare să aibă un efect sinergic cu insulina, reducând glicemia și îmbunătățind profilul lipidic. Pacienții care prezintă valori crescute ale glicemiei a jeun, trigliceride mari și un stil de viață sedentar par a beneficia cel mai mult de suplimentarea cu crom. Este de remarcat că efectele sunt vizibile după cel puțin 6–8 săptămâni de administrare și trebuie monitorizate prin analize de laborator. De asemenea, combinarea cromului cu alte măsuri nutriționale, cum ar fi reducerea carbohidraților simpli, crește eficiența terapeutică. Unii pacienți raportează și o scădere a poftelor alimentare, în special pentru dulciuri, ceea ce poate ajuta la controlul greutății.

Cromul în diabetul de tip 1 și alte forme de diabet

În cazul diabetului de tip 1, în care producția de insulină este absentă, cromul nu poate înlocui tratamentul insulinic. Cu toate acestea, în unele situații, suplimentarea cu crom ar putea ajuta la o mai bună stabilizare glicemică, prin reducerea variabilității glicemice și a necesarului de insulină postprandială. În aceste cazuri, însă, suplimentarea trebuie făcută cu multă precauție și doar la recomandarea medicului curant. De asemenea, există interes științific și pentru utilizarea cromului în stadiile incipiente ale diabetului gestațional sau în sindromul metabolic, unde poate contribui la prevenirea progresiei către diabet manifest. Totuși, datele sunt limitate, iar siguranța în sarcină nu este complet demonstrată.

INTREABA DOCTORUL PETRACHE

Prin serviciul Intreaba Doctorul Petrache primiti raspunsuri rapide chiar de la Dr. Petrache. Puteti accesa serviciul Intreaba Doctorul Petrache: AICI.

Contraindicații și interacțiuni

Deși cromul este, în general, bine tolerat, există situații în care administrarea suplimentelor poate fi contraindicată. Persoanele cu afecțiuni renale, hepatice sau cu antecedente de alergii la metale ar trebui să evite suplimentarea fără aviz medical. De asemenea, cromul poate interacționa cu anumite medicamente, cum ar fi antidiabeticele orale (metformin, sulfoniluree), corticosteroizii și antiacidele care conțin aluminiu sau magneziu. În cazuri rare, doze mari de crom pot provoca reacții gastrointestinale, amețeli, dureri de cap sau iritații cutanate. De aceea, este important ca suplimentele să fie achiziționate din surse sigure, de la producători certificați, și să nu fie utilizate ca substitut pentru tratamentul standard.

Mituri și realități despre crom și diabet

Unul dintre cele mai răspândite mituri este acela că „cromul vindecă diabetul”. În realitate, niciun supliment nu poate înlocui tratamentul medical, iar cromul nu este un panaceu. De asemenea, unele produse promovate online conțin doze nejustificat de mari sau combinații cu alte substanțe nerecomandate. Este esențial ca pacienții să fie bine informați, să evite automedicația și să nu urmeze recomandări de pe forumuri sau din surse neoficiale. Cromul poate face parte dintr-o strategie complexă de gestionare a diabetului, care include alimentație echilibrată, mișcare, hidratare, somn adecvat și monitorizare regulată. Adevăratele beneficii apar în contextul unui plan terapeutic individualizat, sub supraveghere medicală.

Recomandări pentru integrarea cromului în stilul de viață

Pentru persoanele cu diabet care doresc să integreze cromul în regimul lor, primul pas este consultarea unui medic diabetolog sau nutriționist. Acesta poate evalua dacă există o indicație reală pentru suplimentare, ce formă de crom este potrivită și care este doza optimă. În paralel, este indicat ca alimentația să fie ajustată pentru a include surse naturale de crom, cum ar fi legumele verzi, cerealele integrale și proteinele slabe. Combinarea acestora cu vitamina C, prezentă în citrice, kiwi, ardei sau pătrunjel, poate crește absorbția cromului. De asemenea, reducerea consumului de zaharuri rafinate și evitarea stresului cronic contribuie la menținerea nivelurilor adecvate de crom în organism. Monitorizarea glicemiei și a altor parametri metabolici este esențială pentru a urmări efectele și pentru a ajusta tratamentul atunci când este necesar.