Ce trebuie sa stim despre glucagon?
Toata lumea stie ca insulina este hormonul cheie in cazul diabetului, nu-i asa? Stiati ca nu doar insulina a luat-o razna in cazul diabetului? Roger Unger si Alan Cherrington arata in The Journal of Clinical Investigation ca un alt hormon – glucagon – este deasemenea foarte important in ambele tipuri de diabet zaharat.
Insulina are foarte multe actiuni, insa cea mai importanta actiune a insulinei este sa mentina nivelul glicemiei la un nivel normal. Glucagonul pe de alta parte, nu permite glicemiei sa scada prea mult. Spre exemplu, atunci cand nu mai mancati (pe timpul noptii sau pe parcursul unui post prelungit), glucagonul stimuleaza productia de glucoza (zahar) de la nivelul ficatului, in asa fel incat sa nu intrati in coma hipoglicemica sau sa muriti. Glucagonul face exact acelasi lucru si in timpul exercitiului fizic, atunci cand muschii consuma toata glucoza din sange.
Glucogonul functioneaza asa de bine in cresterea glicemiei, incat el este injectat diabeticilor care fac hipoglicemie comatoasa, adica cei care nu se mai pot alimenta singuri folosind o sursa de carbohidrati.
Glucagonul are deasemenea efect asupra metabolismului acizilor grasi, producerii de cetone, metabolismul proteinelor hepatice, dar sa nu ne complicam, vom insista numai pe unul dintre cele mai importante roluri pe care le are glucagonul in organismul nostru.
Asadar, de unde vine glucagonul? Din insulele Langherhans. In mod sigur deja cunoasteti ca un pancreas sanatos are celule beta ce produc insulina. Pancreasul are alte celule – celule alfa sau celulele „a” – care produc glucagon. Mai mult, stomacul si duodenul (prima parte a intestinului subtire) au deasemenea celule producatoare de glucagon. Insulina si glucagonul lucreaza impreuna pentru a pastra glicemia la un nivel normal. Insulina scade zaharul din sange, iar glucagonul creste zaharul din sange. E ca si cum ati dori o baie calda, dar nici prea fierbinte, nici prea rece, asa ca folositi atat apa rece, cat si apa calda de la acelasi robinet.
Ungar si Cherrington spun ca unul dintre motivele pentru care este atat de greu sa menti un nivel al glicemiei cat mai bun in diabetul zaharat de tip 1 este pentru ca nu ne uitam si la nivelul mare de glucagon. Apa din cana nu este tocmai potrivita pentru ca o umplem numai de la un singur robinet.
Atunci cand consumati carbohidrati, glicemia incepe sa creasca. Celule beta ale unui pancreas sanatos incep sa secrete insulina pentru a nu permite glicemiei sa creasca. In acest moment nu iti doresti o eliberare necontrolata de glucagon de la nivelul celulelor alfa, care nu ar face altceva decat sa creasca si mai mult glicemia. In interiorul pancreasului, celulele beta si alfa sunt apropiate. Insulina de la nivelul celulelor beta afecteaza in mod direct celulele alfa vecine pentru a suprima eliberarea de glucagon. Este nevoie de foarte putina insulina pentru a suprima productia de glucagon.
Asa si?
Elucidarea mecanismului de producere a diabetului (patofiziologia) poate duce la noi medicamente si noi terapii ce pot imbunatatii viata diabeticilor. Unul dintre medicamentele ce candideaza pentru acest loc este leptina, cunoscuta pentru suprimarea secretiei glucagonului la soarecii cu diabet tip 1.
Amilina este inca un hormon implicat in reglarea glicemiei, insa despre acesta vom vorbi intr-un alt articol.
Sursa: Diabetes Daily
